7 experiente ale copilariei care ne influenteaza viata de cuplu
Drumul spre centru
Felul in care copilul relationeaza cu parintele de sex opus, relatia dintre parinti, dintre rudele cele mai apropiate ale acestuia vor constitui un “model” fidel al propriei sale relatii de cuplu.
Relatiile actuale nesatisfacatoare isi au intotdeauna sursa in scheme inconstiente de comportament, achizitionate in trecut. Pentru un tanar adult, marcat in copilarie de carente afective, viata de cuplu va reprezenta un refugiu sau un remediu la ranile afective din copilarie sau adolescenta. Insa, aceasta dragoste salvatoare va crea o lipsa: pentru a putea fi implicat intr-o relatie amoroasa suficient de “implinita” este nevoie de o persoana mai echilibrata decat sine insusi, lucru foarte greu de atins. Atunci cand suferim de o lipsa afectiva, riscul de a atrage o persoana cu acelasi handicap afectiv este mare.
Functionam in sabloane care nu ne sunt benefice si ne miram ca atragem situatii de viata nefericite sau relatii esuate cu oamenii din jur. Deseori, cu o simpla constientizare se pot elimina multe din efectele neplacute ale acestor obiceiuri problema dobandite de la varste fragede.
Iata cateva situatii traite in copilarie, care ne pot influenta relatia de cuplu si care o pot afecta, fara ca noi sa ne dam seama:
1. Abandonul
Copiii abandonati sau “aproape” abandonati de catre parinti (ignorati in marea majoritate a timpului, nebagati mai deloc in seama) au tendinta, ca adulti, sa se agate cu disperare de partener, de teama de a nu fi abandonati din nou, chiar daca relatia de cuplu a esuat demult sau e lamentabila.
2. Sacrificiul de sine
Se aplica persoanelor care pun mereu nevoile celorlalti inaintea propriilor nevoi si folosesc acest comportament drept “arma” in relatia de cuplu.
3. Dependenta
Aici intra categoria de persoane care se simt incapabile sa ia vreodata o decizie pe propria raspundere si au mereu nevoie de aprobarea si sprijinul celorlalti.
4. Negativismul
In aceasta categorie intra persoanele care vad mereu partea goala a paharului, care sunt ferm convinse ca viata nu aduce niciodata nimic bun.
5. Inhibitia
Apartine persoanelor carora le e frica sa-si arate sentimentele sau – in forme grave – chiar sa initieze o conversatie cu o alta persoana.
6. Neincrederea in sine
Persoanele de acest gen se tem mereu ca nu vor avea nicio reusita, ca vor da gres in orice circumstanta si, deci, ca nu valoreaza nimic.
7. Vulnerabilitatea (in fata bolii sau teama de catastrofe)
Caracterizeaza persoanele ipohondre sau care se tem de catastrofe de tot felul, de genul prabusirii avionului cu care vor calatori sau scufundarii vaporului.
Printr-un lung sir de atitudini si comportamente, il incitam pe celalalt, de multe ori fara sa ne dam seama, sa ocupe un anumit loc pe care i l-am desemnat cu mult timp in urma, pentru a ne mentine intacta o perceptie asupra lumii pe care am plamadit-o in urma experientei traite din copilarie, in familia de origine.
Ce avem de facut pentru a putea avea o relatie implinita?
1. Ar trebui sa intelegem ca partenerul nu poate inlocui lipsa unui parinte. Daca suntem impreuna si formam un cuplu asta nu inseamna ca el trebuie sa ne satisfaca lipsurile cu care noi am intrat in relatie, cele pe care le avem din copilarie.
2. Sa avem puterea de a intelege ca el este o fiinta distincta de noi, cu nevoi proprii si dorinte diferite de cele ale noastre.
3. Sa ii oferim posibilitatea partenerului sa isi faca propria viata langa noi. Sa ii permitem sa fie el, cu bune si cu rele. Sa incercam sa il acceptam asa cum este fara a incerca sa il schimbam dupa placul si nevoile noastre ascunse.
4. Sa incercam sa ne rezolvam problemele din copilarie. Putem face asta doar in relatie cu partenerul, beneficiind de intelegerea si suportul lui.
Pentru a iesi dintr-un scenariu si din compulsia la repetitie e nevoie sa ne formam noi scheme de functionare, noi abordari de relatie, lucru posibil doar printr-un proces indelung de analiza personala sau psihoterapie.