Marie si Pierre Curie
C&C
“Marele succes al profesorului si al doamnei Curie este cea mai buna ilustrare a vechiului proverb: conjuncta valent, unirea face puterea. Aceasta ne face sa vedem intr-o noua lumina si cuvantul zeilor: nu este bine ca barbatul sa fie singur; de aceea, vreau sa ii creez o tovarasa”.
Sunt cuvintele cu care presedintele Academiei Regale Suedeze ii gratula, in 1903, pe sotii Marie si Pierre Curie cu ocazia decernarii premiului Nobel pentru fizica.
Bineinteles, date fiind imprejurarile, cel care a fost scos in fata a fost Pierre, contributia lui Marie fiind trecuta in plan secund. Cert este ca descoperirile lor sunt rezultatul atat a unei pasiuni comune pentru stiinta, cat si a unei iubiri statornice a unuia fata de altul.
Pentru Marie drumul catre cercetare nu a fost prea usor. Originara din Polonia, Marie si-a iubit enorm patria, dar atunci cand a trebuit sa aleaga intre implinirea ei ca fizician si viata in Polonia, nu a stat nicio clipa pe ganduri. A plecat la Paris, acolo unde se afla pleiada oamenilor de stiinta ai vremii. In amintirea tarii sale a numit insa, impreuna cu sotul sau, unul dintre elementele descoperite de ei – Poloniu.
La Paris l-a cunoscut si pe Pierre care, dupa ce a curtat-o asiduu, a reusit intr-un final sa o convinga sa il ia de sot.
Pierre provenea dintr-o familie alsaciana de liber cugetatori – a fost educat de propriu sau tata si si-a urmat inca de la o varsta frageda pasiunea pentru stiinta. Si-a incheiat studiile de fizica inca de la 18 ani, fiind privit ca un copil-minune de catre examinatori.
Pentru Marie si Pierre munca de cercetare era cel mai important lucru. Au descoperit ca au in comun o lume extraordinara si in ce ii privea laboratorul putea la fel de bine sa se numeasca casa lor.
Au avut si doua fiice, Irene si Eve, Marie reusind sa impace cu brio rolul de mama cu cel de om de stiinta.
Niciunul dintre cei doi nu a avut ca scop in viata obtinerea de glorie si de bani. Pasiunea pentru cunoastere a fost cea mai mare bogatie pe care au avut-o si s-au bucurat de ea amandoi. Din pacate, chiar si atunci cand efectele ei au fost dezastruoase.
Cei doi au descoperit radioactivitatea, iar la scurt timp dupa Pierre a inceput sa acuze tot felul de simptome pe care le-ai identificat insa gresit ca semne de reumatism. Pierre a murit in urma unui accident in 1906, la doar 3 ani de la primirea celei mai inalte distinctii pentru cercetarile din fizica.
In memoria lui, Marie a continuat munca de cercetare, la inceput singura, mai tarziu asistata de fiica ei, Irene. In 1911 Marie a primit un al doilea premiu Nobel, pentru chimie.
