La o cafea cu Dinu Pescariu
Gossip
Îl ştiu pe Dinu de ceva vreme. Mai întâi de la TV, de pe vremea când era un mare campion (şi, ca orice băiat frumos, sportiv, cool, nu avea cum să-mi scape). Mi se părea întotdeauna relaxat, cu nervii de oţel şi parcă uşor insensibil. De fapt e un clişeu de imagine al “bărbaţilor din ring”, al sportivilor cu trupuri perfecte, spirite călite şi cu prea puţină poezie.
Mayra: De ce maşină şi nu motocicletă?
Dinu Pescariu: Nu sunt bun să conduc motociclete. Mi-am luat la un moment dat un scuter, am căzut şi m-am lecuit. Cel mai tare mi-e teamă că aş putea să rămân infirm! Cu maşina merg foarte prudent … cu mici excese de viteză. Şi şansele să se întâmple ceva cât eşti în maşină sunt mult mai mici decât dacă eşti pe motocicletă.
Mayra: La volan intri uşor în competiţie cu ceilalţi?
Dinu Pescariu: Ca să fiu sincer, am o mică problemă cu “concurenţa”. Când m-am lăsat de sport aveam apucături competitive în orice. Şi acum îmi place să concurez. Un simţ al competiţiei o să existe întotdeauna în mine. Dar, din fericire, nu mai este la fel de acut ca pe vremuri.
Mayra: Vacanţe?
Dinu Pescariu: Africa de Sud. Vacanţele sunt întotdeauna legate de golf. Încerc să-mi găsesc locuri în care să existe şi partea asta, pentru că fără golf nu e vacanţă!
Mayra: Urban sau plajă?
Dinu Pescariu: Plajă.
Mayra: Ce vedetă admiri în mod deosebit?
Dinu Pescariu: Nu prea le am cu căzutul în admiraţie. Uite un om care nu e o vedetă – Cristi Ispaş, preşedintele Special Olimpics. Este un tip pe care eu îl admir. Copiii care participă la aceste competiţii sunt copii cu nevoi speciale, iar Cristi îi ajuta enorm. Este un tip admirabil, generos, care schimbă mentalităţi şi marchează destine. El e un om important, zic eu. Majoritatea vedetelor sunt nişte impostori care nu fac altceva decât să pozeze, care-şi construiesc imagini de carton sau glossy. Nu cred în astfel de personaje contrafăcute. Eu sunt un “do-er” şi cred în oamenii care acţionează, nu care doar se laudă.
