La o cafea cu Dinu Pescariu
Gossip
Îl ştiu pe Dinu de ceva vreme. Mai întâi de la TV, de pe vremea când era un mare campion (şi, ca orice băiat frumos, sportiv, cool, nu avea cum să-mi scape). Mi se părea întotdeauna relaxat, cu nervii de oţel şi parcă uşor insensibil. De fapt e un clişeu de imagine al “bărbaţilor din ring”, al sportivilor cu trupuri perfecte, spirite călite şi cu prea puţină poezie.
Mayra: A fi singur e sinomim cu a fi nefericit?
Dinu Pescariu: Nu e sinomim cu a fi nefericit, dar e sinomim cu a fi neîmplinit. Pentru mine, împlinirea e legată de cuplu.
Mayra: Mai crezi în dragoste pentru totdeauna?
Dinu Pescariu: Da. Da. Da. Da! Eu cred în continuare că există relaţia aia perfectă… Acum nu ştiu dacă există doar pentru unii, adică cei care dau de ea.
Mayra: Dar crezi că se poate ca doi oameni să fie împreună, sa se despartă şi sa formeze din nou un cuplu peste un timp?
Dinu Pescariu: Nu mi-am pus problema asta până acum. Totuşi, cred că ceva ce pare de neînvins la un moment dat se poate sau nu rezolva în funcţie de vârstă şi maturitate. Dacă se întâmplă la 16-20 de ani e una, dar la 30 este altceva. La 30 de ani oamenii sunt deja formaţi şi nu cred că se mai schimbă ceva fundamental. Deci, ceea ce nu s-a putut rezolva în relaţie greu de crezut că se mai rezolva după aşa o vârstă.
Mayra: Eşti îndrăgostit? Parcă o tânără şi frumoasă domnişoară blondă cobora din maşina ta.
Dinu Pescariu: (ezită) E prematur să spun dacă sunt sau nu îndrăgostit. Habar nu am dacă sunt. Dacă până acum ştiam din prima că sunt îndrăgostit sau nu, acum este altfel. Te maturizezi cu vârsta, devii mai sceptic. Cred în dragoste la prima vedere, dar, cu toate astea, am un soi de scepticism cauzat de o căsătorie nereuşită. Nu nefericită! (se corectează rapid, tăiând cu mâna aerul).
