Absinth, licoarea verde
Gossip
O pasiune înflăcărată şi interzisă precum o noapte de păcat. Confirmă Hemingway, Rimbaud sau Picasso, unii dintre împătimiţii nopţilor de petrecere neîntreruptă, desfătare şi artă. Pentru că “licoarea verde” ia minţile oamenilor şi le poartă pe un tărâm magic, îmbibat în aburii fierbinţi ai alcoolului.
Tărâmul acesta rupt din fantasmele artiştilor se cheamă Absinth şi se află pe strada Ienăchiţă Văcărescu. O lume suburbană, enigmatică şi plină de fantezie, mai aproape de noi decât ne-am imagina. La un pahar distanţă. Unde? În Capitală, un cocktail inedit de artă urbană, grafitti, muzee, fashion, cerşetori şi clubbing. La un pas de Mitropolie, în zona Unirii.
Un labirint de camere înalte în care timpul pare să se fi oprit în loc. Magia aburilor verzi de absint te învăluie de la intrare şi te poartă, ca-n vis, prin încăperile desprinse dintr-o lume fantastică, cu zâne verzi şi tablouri sugestive. O clădire veche precum acelea care poartă cu ele prin timp enigme de nimeni spuse. Un iz de pericol pluteşte în aer. Eşti victima absintului şi asta-ţi provoacă o ameţeală dulce, plăcută şi nesigură.
Aici nu eşti niciodată singur, deşi cuvintele nu-şi au locul. Comunicarea se face prin priviri, prin gesturi, într-o complicitate metaforică. Mesele stau ferite de ochii curioşilor şi simţi, la început, că nu-ţi găseşti locul. Te adânceşti în atmosfera de nuvelă fantastică şi începi să înţelegi Povestea. O literă de carte de nimeni citită, dar care poartă cu sine vise. Toate într-un pahar umplut până la jumătate cu licoarea verde.
O voce de damă din înalta societate comandă un Royal Absinth Fizz (cu şampanie) şi râde zgomotos către grupul de amici excentrici. Un shot, un cocktail, un pahar cu pai. Poţi alege un Absinth Old Style sau un strop de amnezie (Amnesia – cu sambuca şi curacao).
Te simţi ca-n romanele lui Anais Nin, aşteptând momentul. E clipa-n care sorbi din licoarea preferată a impresioniştilor şi te întâleşti cu Zâna Verde.
"Inventat" de armatele franceze şi prusace pentru a combate diferite boli, absintul sau "absinthe" (pe numele original) ajunge, în secolul al XIX-lea, preferatul parizienilor din mica burghezie franceză. La ora 17 toată lumea se retrăgea pentru un păhărel de absint. "L'Heure Verte" îi spuneau (ora verde), obicei binecunoscut şi de englezi drept "Green Hour".
Absintul a fost acuzat că provoacă halucinaţii, pierderea cunoştintei sau epilepsie, fiind asociat cu violenţa şi crima. Zâna Verde a fost desemnată ca fiind unica responsabilă pentru decadenţa culturală franceză. Pentru mai bine de 100 de ani (începând cu anul 1905), producţia şi comercializarea absinutului a fost interzisă în Belgia, Elveţia, Brazilia, Australia şi Statele Unite.
O notă de scandal, un iz burghez, un strop de enigmă şi multe multe controverse. Asta a adus absintul lumii culturale, pe care a hrănit-o cu idei, cu vise şi cu imaginaţie.
Oscar Wilde recunoştea: "După primul pahar de absint vezi lucrurile cum ai vrea să fie. După al doilea, vezi lucrurile aşa cum NU sunt. La final, vezi lucrurile aşa cum sunt, şi acesta este cel mai oribil lucru din lume!".
