Sclipiri de diamant
M de la Mireasa
Tocmai datorit?m fidelit??ii pe care o declara, bijuteria purta numele de “inel al adev?rului”. Se crede c? romanii sunt primii care au început s? graveze bijuteriile, notí¢nd numele celor menite s? poate inelul. Mai presus de orice inelul garanta promisiunea b?rbatului ?i acceptul fetei ?i al familiei sale.
íŽns? nu trebuie s? v? gí¢ndi?i la frumuse?ea ?i fine?ea obiecului. Pentru c? nici prin gí¢nd nu le trecea romanilor c? inelul trebuia s? aib? o valoare estetic?. Unele artefacte sunt ?i ast?zi atr?g?toare îns? nu acesta era scopul, artizanul nu viza împodobirea femei în scop estetic ci notificarea celorla?i c? tí¢nara nu mai poate fi curtat?.
Abia în Evul Mediu safirele, smaraldele ?i rubinele aveau s? împodobeasc? degetele fine ale domni?elor jurí¢nd iubire etern?. Tot atunci Biserica Occidental? decide c? între data logodnei ?i data cas?toriei trebuie s? treac? cel pu?in cí¢teva luni.
Cum spuneam, numai domni?elor de curte se puteau bucura în evul mediu de vfrumuse?ea pietrelor pre?ioase, celelalte vor fi nevoite s? mai a?tepte pí¢n? în secolul XVII. Secol care avea s? aduc? cea mai important? descoperire în domeniu: diamantul.
Piatra str?lucitoare, ini?ial de provenien?? brazilian?, a devenit în scurt timp un simbol al leg?mí¢ntului îndragosti?ilor. Primele monturi de diamant erau menite s? veridice puritatea fecioarei ?i masculinitatea celui ce oferea o piatr? aparent atí¢t de fragil? dar în realitate durabil? ?i puternic?.
(va urma)