Cum ieşi din butoiul cu melancolie

Tot ce am putut să fac a fost să digresez optimist pe tema pacienţilor care se aflau în aceeaşi stare ca şi ea dar şi-au revenit. Motivul? O trecere completă în revistă a tuturor cauzelor posibile ale depresiei ne-ar fi ţinut acolo până a doua zi.

De ce apare boala?

Primul deget acuzător îl putem îndrepta spre părinţii bolnavului. Nu de alta, dar depresia pare să aibă o componenţă genetică destul de clar stabilită. Pe lângă aceasta, a fi crescut într-un mediu în care un părinte (fie şi adoptiv) duce pe picioare această boală predispune copilul spre a se bucura mai puţin de viaţă. Atenţie, nimeni nu spune că depresia ta iţi garantează doar urmaşi care se vor îmbolnăvi şi ei – doar că ai o mai mare şansă decât primul om luat de pe stradă să se întâmple aşa.

Corpul nostru este următorul pe lista suspecţilor, dându-ne serios dispoziţia peste cap: după ce naştem (cam 10 % dintre lăuze gustând din “deliciile” depresiei post-partum) sau atunci când suferim de hipotiroidie, boli cardiovasculare, boala Parkinson sau scleroza multiplă.

Semenii noştri  pot şi ei cu sau fără vrerea lor să fie vinovaţi, fie datorită experienţelor negative pe care ni le determină în copilărie (de tipul abuzului, neglijării, abandonului), fie prin evenimentele traumatice petrecute la vârsta adultă (abuzul din partea partenerului, divorţul, moartea unei persoane dragi, pierderea slujbei, sărăcia prelungită sau singurătatea).

Nu în ultimul rând, lumea înconjurătoare reuşeşte să ne aducă în pragul bolii printr-o varietate de mijloace,  de la păcătoasele microorganisme dătătoare de hepatită şi mononucleoză, trecând prin pastilele pe care le luăm (steroizi, contraceptive), dieta favorită (compusă din mâncăruri procesate conţinând mult prea puţini acizi graşi omega3) până la anotimpuri şi vremea de afară (cu cât primim mai puţină lumină solară, cu atât mai rău). Dacă nu mă credeţi, daţi o căutare după “Seasonal affective disorder” şi veţi vedea mai pe larg despre ce este vorba.