Stresul pe scurt
La doctor pe tocuri

Definit de Richard Lazarus ca fiind „dezechilibrul biologic, psihic si comportamental dintre cerinţele mediului fizic, ambiental sau social şi resursele omului de a face faţă acestor cerinţe”, stresul (şi bolile provocate de acesta) este motivul pentru mai mult de jumătate din zilele libere luate pe motive de sănătate de angajaţii companiilor din Europa.
S-ar zice deci că stresul e prin însăşi natura lui rău, plin de efecte nocive pentru sănătate şi calitatea vieţii. Au contraire – vor replica psihologii, care dealtfel fac diferenţa dintre eustres (care are efecte plăcute, e căutat de individ în mod voit şi îi dă o senzaţie de împlinire) şi distress (neplăcut, evitat in mod normal şi taxant pentru corp). Ţi se pare ciudată ideea eustressului?
Gândeşte-te la una din următoarele situaţii:
S-au anunţat promoţii la locul tău de muncă. Eşti printre cei care au mari şanse să fie pe listă. In noaptea dinaintea anunţării fericiţilor promovaţi, nu poţi dormi, gândindu-te la orice, de la discursul de acceptare ca la premiile Oscar (“Aş dori să îi mulţumesc mamei , prietenului meu şi brunetului de la IT care mi-a schimbat de fiecare dată cu atâta dăruire cartuşul de la imprimantă”) la ce să porţi in ziua următoare.
Mai ai câteva ore până la plecarea într-o excursie plănuită şi dorită de mult. Valizele sunt vraişte, nu îţi găseşti periuţa de dinţi şi încărcătorul mobilului. Pe de altă parte, poţi simţi deja mirosul de cetină de brad şi aerul rece de munte.
Ai prima întâlnire cu colegul pe care l-ai ochit de câteva luni şi care în sfârşit pare să îşi fi dat seama că eşti cât se poate de interesantă. Te îndrepţi spre locul stabilit pentru a vă vedea şi ştii că indiferent ce va fi să fie, va începe in câteva minute.
Există stres în toate aceste situaţii? Desigur. Este el neplăcut? Deloc. Stresul are o varietate de cauze, puternic subiective (ceea ce împinge pe cineva la limita sinuciderii poate să nu îl afecteze mai deloc pe un altul).