Dubla negatie

De atata timp, oamenii se straduiesc sa rupa cordonul ombilical ce-i tine atarnati de Mama-Natura. I-am demonstrat demult si de atatea ori cine e mai puternic, cat suntem de evoluati si cat de bine o ducem fara ea. Doar era timpul sa evoluam, sa ne desprindem de la sanul ei matern…

Si daca fizic am reusit separarea, nu acelasi lucru se poate spune si la nivel psihic. In absenta naturii lucrurile se schimba dramatic pentru individ.

Preocupati sa o negam constant, nu ne dam seama de incercarile patetice de a o reproduce… prin modalitati artificiale. Oamenii isi pun mintea la incercare sa inventeze plante hibridate, flori de plastic, gazon artificial – modalitati inofensive, dar inutile de a pastra natura, in timp ce ne lepadam de ea. Cautam screensavere cu imagini paradisiace sau mergem la terapie cu sunete din natura. Cand vom cauta din nou originalul cu sursa-i esentiala de energie, in loc de imitatii palide?

Nu mai avem timp de sentimentalisme, suntem oamenii noului mileniu. O data cu noi s-a modernizat si natura, alcatuita acum din numeroase ingrediente ale civilizatiei: PET-uri, cloruri, cianuri, smog etc. Activistii "verzi" inca mai apara medii precum parcurile sau padurile nationale. Acestea sunt definite prin absenta artefactelor (elemente construite de om), dar nu si prin absenta efectelor managementului uman. Interventia omului se poate face totusi in limite decente, dar se pare ca acestea nu ne multumesc. Daca nu este intrusiv, omul nu se simte multumit. Prezenta lui atotputernica trebuie sa se simta in gramezile de gunoi de pe pajisti, norii de fum toxic, petrolul deversat in ape si in general, in urmele pasilor sai nepasatori pe teritorii pana atunci linistite.

Natura nu inseamna doar salbaticie si forte oarbe care trebuie tinute sub control. Ucigand natura, mor parti din noi insine. Nu doare acum, caci schimbarile se produc lent. De obicei, dam prioritate fizicului si deocamdata, acesta nu sufera. Suferim insa spiritual, fara sa stim de ce, pe drumul catre o auto-distrugere imperceptibila.

Numeroase studii environmentale stabilesc adevaruri simple si care pun pe ganduri. Mediul natural este esential pentru sanatatea mentala. Natura are rol in recuperarea efortului mental si a capacitatii de atentie directionata. Natura vindeca: pacienti cu operatii pe cord, aflati la terapie intensiva, aveau o anxietate redusa si mai putina nevoie de analgezice daca priveau imaginile cu natura din salon. La nivel individual, stimuleaza creativitatea si psihicul uman la un nivel optim si are multe alte efecte pozitive inca neintelese pe deplin.

In ce priveste comunitatile umane, natura are un rol important in viata acestora. O simpla plimbare in natura este capabila sa declanseze emotii pozitive si sa reduca furia. Scade astfel nivelul agresivitatii si a violentei in sanul oraselor. S-a demonstrat stiintific ca persoanele care traiesc in cladiri inconjurate de beton sunt mai agresive. Mai mult, natura influenteaza sanatatea unei comunitati, se pare ca prezenta vegetatiei intareste relatiile productive dintre vecini.

Alte cercetari transmit ideea ca exista o nevoie umana inascuta de contact cu natura, denumind acest concept "biofilie". Se discuta inca pe tema daca nevoia noastra ne este sau nu esentiala pentru supravietuire. Oare chiar mai este nevoie de discutii?

Puterea pozitiva a mediului natural are efect si prin simpla percepere indirecta (expunere repetata la poze sau imagini video). In lista preferintelor elementelor naturale, oamenii din diverse culturi si de diverse varste enumara apa si copacii. Poate nu este intamplatoare nici puternica simbolistica a acestor elemente in cultura multor popoare, drept surse ale vietii. Pacat ca in ultimul timp apa si copacii incep sa se transforme in notiuni tot mai abstracte.

Interactiunea omului cu mediul si experientele pozitive in spatiul natural sunt capabile sa genereze atitudini pozitive urmate de comportamente ecologice. Pe de-o parte, adultii si copiii se declara atrasi de locatiile in aer liber ca si spatii de petrecere a timpului liber, pe de alta parte, practica ii contrazice prin predilectia pentru spatiile inchise, construite.

Suntem cei care nu credem ca natura poate fi secatuita sau ca suntem parte integranta din ea. Ne pozitionam undeva, deasupra sau in afara ei. Am uitat ce inseamna anotimpuri, bioritmuri, succesiuni naturale, ne grabim sa manipulam totul dupa bunul plac.

Dupa decenii de abuz asupra naturii este momentul potrivit sa ne oprim din drumul nostru fara tinta si sa constientizam rolul sau in viata noastra. Industrializarea excesiva nu reprezinta viitorul, ci mai degraba sfarsitul. Nu dominarea agresiva este solutia civilizatiei, ci regasirea armoniei.

Cea mai fireasca atitudine este sa ne recunoastem natura. Atat de slabi, atat de fragili si totusi atat de orgoliosi, sa ne recunoastem limitele si lipsurile. Ne putem regasi in interiorul lumii pe care o locuim. Putem accepta ca suntem parte a unui echilibru delicat care ameninta oricand sa se strice.

Negand natura, pierdem din vedere ca negam, de fapt, propria natura.