Perfecţiuni aparente

Pentru că în promovarea unui anumit ideal feminin al zilelor noastre se ţine seama de modul de prezentare a "produsului" în faţa publicului şi foarte puţin – sau deloc – de valoarea intrinsecă a modelului uman prezentat.

În momentul în care frumuseţea corporală este o garanţie a succesului şi un important capital social, mass-media reuşeşte să creeze confunzie între imaginea corporală şi indicatori ai caracterului. Din păcate, nu tot ce este frumos e şi bun, aşa cum nu tot ce străluceşte este aur.
 
Fiecare persoană este preocupată de evaluarea propriilor competenţe şi are înclinaţia să se evalueze prin compararea simbolică cu alţi indivizi care întrunesc condiţiile de similaritate şi semnificaţie. Grupurile cărora aparţinem ne influenţează şi ne modelează personalitatea. Familia, şcoala, prietenii joacă un rol important, ei ne sunt primele modele, îi observăm şi îi imităm.

Identitatea nu se formează decât în prezenţa alterităţii, se construieşte prin intermediul celorlalţi, de la cea mai fragedă vârstă. Imaginea dobândeşte consistenţă prin interacţiuni cu celălalt, primind contururi sugerate sau induse din exterior.
      
Societatea are grijă să îi transmită persoanei ce consideră drept valori, atitudini şi comportamente dezirabile. Mass-media, oglinda societăţii, reflectă schimbările ce se petrec în cadrul social, însă rareori acest lucru se face obiectiv şi dezinteresat. Chiar dacă influenţele nu sunt detectabile imediat sau consumă foarte mult timp, societatea foloseşte toate canalele de comunicare pentru un efect cât mai pregnant asupra consumatorilor săi.
 
Încă din familie persoanei i se inoculează treptat o mentalitate stereotipă. Valorile sugerate de părinţi copiilor se reflectă în atitudini adesea negative referitor la supraponderali şi persoane neatrăgătoare, în general. Adolescenţii sunt extrem de receptivi la demersurile mass-media, ce dedică un spaţiu important mesajelor cu conţinut seducător. Reviste înţesate de imaginile fermecătoare ale unor tineri zâmbitori, plini de viaţă, îmbrăcaţi după ultima modă, tinzând să atingă perfecţiunea. Reclame ce mustesc de promisiuni conform cărora perfecţiunea este la o aruncătură de băţ (omiţând să menţioneze eforturile necesare pentru a o atinge şi oferind în schimb corecturi estetice, consilieri  de imagine, modificări digitale…).

Perspectiva unei "tinereţi fără  bătrâneţe" pe care o citesc printre rânduri în fiecare revistă pentru femei, este îndeajuns de puternică pentru a convinge pe multe să urmeze regimuri "inofensive şi eficace". Când imaginea preferată a unor creatori de modă era modelul androgin Kate Moss, femeile n-au ezitat să se supună la diverse privaţiuni alimentare, făra a lua în considerare că greutatea ei corporală este cu 30% sub cea firească. De îndată ce noua modă a impus femeia voluptoasă şi zveltă (gen Pamela Anderson), populaţia feminină s-a lăsat convinsă de moda taliei subţiri subliniată de implanturi cu silicon. S-au înregistrat şi cazuri apropiate de patologic, precum cel al femeii care a suportat numeroase intervenţii chirurgicale pentru a ajunge imaginea vie a păpuşii Barbie.

Aceasta este doar o scurtă privire asupra puterii mass-media de a promova un anumit tip de imagine într-un anumit moment şi încă o dovadă tristă a conformismului social numit modă

Reprezentarea de sine a persoanei este afectată drastic, căci o imagine relativ împăcată despre felul cum arăţi poate fi serios zdruncinată de felul în care ţi se cere să arăţi, dacă vrei succes rapid. Autoevaluările severe sunt urmate de scăderea stimei de sine, dezechilibrele emoţionale conduc către tulburări alimentare şi fiziologice şi, iată cum din victima modei, persoana devine propria sa victimă, prinsă în păienjenişul devorator al conformismului.

Cât de tare crezi în această frumuseţe modernă? O dată ce accepţi să o consumi aşa cum ţi se livrează, ai mare grijă să nu devii la rândul tău un produs în vitrină. Fericirea nu stă în kilograme, forme şi culori, chiar dacă pentru unii dintre noi frumuseţea se rezumă la felul cum arăţi.