Istoria machiajului

Ideea tenului alb ca semn de bogatie a continuat si in timpul Renasterii italiene. Inca o data, femeile au recurs la masuri exagerate pentru a castiga un anumit rang social, folosind ingrediente letale, ca plumbul si arsenicul. In Epoca Elisabetana, femeile au inceput sa foloseasca albus de ou, pentru a obtine un aspect sanatos al tenului. Machiajul era extrem de incarcat, pentru a ascunde semnele bolii.

Le multumim din suflet francezilor din secolul al 18-lea, pentru ca au redat sanatatea si vitalitatea tenului, prin includerea culorii rosii in machiajul pentru fata. Buzele si obrajii rosii au devenit un simbol al sanatatii si al poftei de viata.

Un usor declin al stilului de machiaj si al produselor cosmetice

Cam in timpul Erei Victoriene, machiajul facial a inceput sa fie asociat cu prostituatele si actritele. Femeile decente nu lasau soarele sa le bronzeze tenul, si nici nu isi schimbau nuanta naturala a pielii. Portiunile corpului, care nu erau acoperite de haine, erau protejate, si foloseau umbrelute de soare, pentru ca pielea sa ramana alba. Ingredientele naturale, ca faina de ovaz, mierea, galbenusul de ou si apa de trandafiri au inlocuit cosmeticele preparate in farmacie. Sprancenele erau pensate si se folosea pudra de orez. Femeile incercau, totusi, in secret, sa dea culoare obrajilor, prin ciupirea lor sau prin folosirea sucului de sfecla, pentru culoare, si a sucului de lamaie, ca agent de inalbire.

Prin anul 1900, aspectul palid era la moda. Cearcanele accentuate, fardul de obraz roz si buzele stacojii ajutau la crearea unui machiaj facial bolnavicios. Din fericire, acest declin usor n-a fost de durata.

Machiajul modern

Este dificil sa ne gandim la machiajul anilor 1900 ca fiind unul modern, dar acesta a fost, intr-adevar, inceputul industriei cosmetice pe care o cunoastem astazi. Odata cu dezvoltarea mass-mediei, a televiziunii, a filmelor si a transportului, industria produselor de machiaj a explodat.