Revoluţia normalităţii

Succes story

Revoluţia normalităţii

Vă promiteam săptămâna trecută că o să vă prezint persoane care pun umărul la demolarea mitului “freacă menta în România”. Astăzi veţi face cunoştinţă cu prima dintre ele – Alina Păun.

La 27 de ani, Alina Păun este una dintre cele mai tinere persoane din domeniul headhunting-ului. O slujbă modernă cu satisfacţii materiale şi bonusuri motivante. De curând, Alina a schimbat aceste beneficii cu altele, pentru un salariu aproximativ asemănător cu cel dinainte.

De ce? "Eu vreau să muncesc, să mă dezvolt prin ceea ce fac. Era timpul să merg mai departe", îmi răspunde dezinvolt şi cu multă siguranţă. "Fostul loc de muncă devenise o rutină". Chiar şi un domeniu imprevizibil precum vânătoarea de profesionişti poate să ţi se pară plafonat?

Alina a lucrat până de curând în cadrul companiei germane Feige Business Advisors România, specializată în recrutare de middle management, top management şi specialişti.

La început researcher, ulterior a fost avansată project manager al departamentului. Denumiri impresionante, responsabilităţi pe măsură. Munca sa propriu-zisă consta în identificarea companiilor-ţintă şi a candidaţilor cei mai apropiaţi de profilul solicitat de client.

Pentru a fi headhunter, o ocupaţie privită uneori depreciativ, îţi trebuie nervi de oţel şi multă, multă energie.

Mayra: De ce ai ales acest post?
Alina Păun: Îmi plăcea provocarea: era o permanentă căutare, era nevoie de o foarte mare interacţiune cu piaţa şi trebuia să ştiu tot ce se întâmplă în domeniul bussines-to-bussines.

Mayra: Ai fost vreodată abordată de un alt headhunter?
Alina Păun: Da, de o companie locală de head-hunting, şi chiar pentru unul dintre clienţii cu care noi lucram. Am şi participat la o discuţie în acest sens dar până la urmă, etica profesională m-a făcut să refuz oferta.

Mayra: În ce domeniu lucrezi acum?
Alina Păun: Recent am preluat postul de psiholog pentru unul dintre cei mai mari furnizori de sisteme de siguranţă în industria automotive. Am responsabilităţi centrate pe elaborarea şi implementarea de programe pentru creşterea satisfacţiei în muncă.

Mayra: De ce ai vrut schimbarea?
Alina Păun: Faptul că într-o companie mare poţi să înveţi mult mai multe, perspectiva profesională fiind direct proporţională cu potenţialul persoanei care ocupă o anumită poziţie.

Mayra: Ce beneficii aştepţi de la noul job?
Alina Păun: Activez în cadrul unei echipe, într-o companie mare, există un sistem de compensaţii şi beneficii echivalente cu implicarea şi efortul depus. Mi-am propus să îmi aduc contribuţia în atingerea obiectivelor companiei.

Mayra: Care a fost cel mai mare obstacol profesional pentru tine?
Alina Pău: Lipsa unui mediu competitiv şi a faptului că uneori nu puteam să-mi valorific potenţialul. Noroc ca am o mare capacitate de automotivare.

Recunosc că Alina mi-a atras atenţia. Pentru că îşi doreşte să muncească, în loc să se prefacă pe bani. În România, ţara care are o organizaţie oficială de frecat menta (accesaţi http://www.mintrubbing.org/, ca să vă convingeţi) există persoane care vor să muncească mai intens? Pe acelaşi salariu? Am mai încercat să o deconspir.

Mayra: Ai auzit de "mint-rubbing"?
Alina Păun: Da…în firmele mici este practicabil. Eu îl evit.

Mayra: Cum rămâne cu viaţa personală când munceşti foarte intens?
Alina Păun: Am admirat întotdeauna persoanele care pot obţine satisfacţie personală cât şi profesională. Tot timpul îmi doresc un echilibru în viaţa personală, apreciez şi savurez fiecare moment liber pe care îl am, îl petrec aproape de prieteni, departe de oraş dacă se poate şi fără discuţii despre job. Peste câţiva ani îmi doresc şi o familie.

Mayra: Ce calităţi personale crezi că te-au ajutat până acum?
Alina Păun: Intuiţia, responsabilitatea, motivaţia. 

Mayra: Energică, ancorată în prezent, plină de umor. Ce lecţii ne mai poate da Alina Păun?
Alina Păun: Motto-ul meu este "2 l de apă zilnic pentru un corp sănătos şi o minte sănătoasă" şi cred că "fără vise omul este un robot". Trebuie să iei orice aspect al vieţii ca având o consecinţă pozitivă. Valorile mele sunt încrederea în ceilalţi, altruismul, respectul de sine.

Ce mai pot zice după o astfel de discuţie? Începe să-mi fie ruşine de diploma pe care am obţinut-o pe gratis acum câţiva ani de la Asociaţia Română de Frecat Menta. Le-o dau înapoi!



Tag-uri:

feedback
Nu sunteti membru inca ?

Dureaza doar cateva minute sa va inregistrati.

Inregistrati-va acum



Ti-ai uitat parola ?
Inregistreaza un user nou