Respectul – floare rara in HR?

Ca orice alt domeniu, recrutarea se fundamenteaza pe anumite principii si “core values” ale business-ului, care ii insotesc procesualitatea si finalitatea.

Insa, se intampla ca undeva prin hatisurile supraaglomerarii si frustrarilor profesionale sau, de ce nu, personale, sa se piarda atentia fata de anumite comportamente care sustin, dealtfel, atitudinea profesionala.

Si, din cate am observat, acest fenomen este din ce in ce mai frecvent si se manifesta sub diverse forme, mai mult sau mai putin vizibile, dar cu acelasi efect: gustul amar pe care unii candidati il pastreaza ca impresie dupa un interviu sau proiect de recrutare.

De asemenea, am observat ca aceste atitudini de desconsideratie fata de candidati se manifesta cu predilectie in departamentele de recrutare din cadrul companiilor, indiferent de talia lor.

Multe persoane ajunse in postura de candidat acuza tirul de intrebari standard la care sunt supusi; de fapt, nu supara atat faptul ca sunt numeroase si adresate intr-un ritm accelerat, care le lasa impresia ca mai sunt 15 persoane la usa care isi asteapta randul, ci automatismul si raceala consultantului. Se ivesc, astfel, situatii paradoxale in care specialistul de HR enumera cu infatuare valori pe care se bazeaza organizatia respectiva, precum “valorizarea factorului uman”, “respectul fata de angajati”, “profesionalism” si pe care el insusi nu se obliga sa le manifeste fata de persoanele care vin din afara organizatiei.

Aceasta atitudine de desconsideratie poate decurge din graba si presiunea sub care sunt realizate anumite activitati, din frustrari legate de anumite neregularitati de la locul de munca sau, pur si simplu, datorita unui profil necorespunzator de personalitate al specialistului angajat pe aceasta pozitie.

Iar aceste efecte se rasfrang asupra calitatii interactiunilor si, inevitabil, asupra atragerii profesionistilor in mediul organizational respectiv.