Profil de luptător

Pentru Sorin, preşedintele clubului sportiv Budokai (Arad), victoria găsirii unui echilibru între personal şi profesional se datorează pasiunii cu care practică artele marţiale. Cu o bună organizare, crede el, se poate găsi loc şi pentru viaţa personală, dar în fond, "Karate Kyokushin este modul meu de viaţă".

Kyokushin este un stil de luptă full contact, a cărui practicare se bazează pe confruntările directe, fără mănuşi sau echipament de protecţie. Am încercat să aflu mai multe din secretele acestei pasiuni, alături de promotorul său. Date personale: 39 ani, sensei cu 3 DAN în Kyokushin, 1 DAN în Ju Jutsu şi de asemenea antrenor de tae-bo.

R.I. Ce anume te atrage la Karate Kyokushin?

S.S. Îmi forţează limitele fizic, mental şi spiritual, este o cale de a deveni un om mai bun. Simt că mă ajută să fiu eu însumi şi nimic altceva.

R.I. Cum ai ajuns să te îndrepţi spre acest sport?

S.S. Dintr-o întâmplare, un amic mergea la antrenament şi m-a luat cu el. După ce am privit vreo 10 minute, am cerut voie să particip şi eu, şi din acel moment nu m-am mai oprit.

R.I. Când se întâmpla asta?

S.S. Prin ’88. Karate Kyokushin practic de prin ’90 şi am început să predau în 1994.

R.I. Te ocupi exclusiv de karate?

S.S. Sunt şi inginer la Compania de apă Arad. Îmi place mişcarea în general. Regulat practic Karate Kyokushin, Tae Bo, Kenjutsu (arta tăierii cu sabia de samurai) şi fitness (fiecare de 3 ori pe săptămână). Mai practic windsurf şi, mai nou, m-am apucat de călărie.

R.I. Care este partea cea mai solicitantă din ocupaţia ta?

S.S. În condiţiile în care, după opt ore de serviciu, mai fac două sau trei antrenamente într-o zi, pot spune că sunt suficient de solicitat. Fiecare din activităţile mele mă solicită destul de mult pentru că le fac cu pasiune şi pun suflet, nu vreau doar să le bifez că le-am făcut. Fiind tot timpul înconjurat de oameni care aşteaptă să îi coordonez, trebuie să fiu atent tot timpul să scot ceea ce e mai bun de la ei. Pentru asta, propriul exemplu care să îi motiveze, este o metodă destul de bună, aşa că sunt solicitat fizic şi mental destul de mult.

R.I. Care sunt satisfacţiile pe care ţi le aduce această ocupaţie?

S.S. Satisfacţiile sunt foarte multe şi de diverse feluri, de exemplu sunt satisfăcut dacă la antrenament am dat 100% din ce am putut şi dacă am reuşit  să îi fac şi pe elevii mei să lucreze la fel; sau când – la o competiţie, elevii mei se luptă din tot sufletul, indiferent ce rezultat obţin în final. Dar ceea ce mă face să continui este că ÎNCĂ nu sunt pe deplin satisfăcut.

R.I. Cum sunt privite artele marţiale în România?

S.S. Din păcate, cu multă ignoranţă. Există o anumită fascinaţie exercitată de Artele Marţiale asupra oamenilor, unii le privesc ca pe o chestie mistică, ezoterică (unde se captează energii speciale şi anumiţi maeştri sfidează legile fizicii), alţii le privesc din punct de vedere sportiv, unde ceea ce contează este obţinerea unor medalii şi premii (dacă eşti campion sau nu).

Ca să înţelegi Artele Martiale ar trebui să le practici o bună perioadă de timp. Artele Marţiale au un rol important în educarea oamenilor,  în formarea caracterului acestora şi, nu în ultimul rând, sunt o cale de a fi şi deveni mai sănătoşi şi mai puternici. Sunt culturi în care Artele Marţiale se practică în şcoli, în parcuri, oricine le poate practica, indiferent de vârstă, sex sau aptitudini motrice.

În România, de exemplu, se difuzează competiţii de Arte Marţiale doar după ora 23 şi cu avertizare de "peste 16 ani" – în sensul că ar duce la violenţă în rândul copiilor, iar pe canalele de ştiri sunt prezentate crime şi violuri la orele de maximă audienţă. Ar trebui ca mass media să se implice în promovarea artelor marţiale şi sportului, pentru ca oamenii să le înţeleagă adevăratul lor rol în sănătate şi educaţie. 

R.I. Simţi diferenţe în dezvoltarea ta ca persoană datorită practicării acestui sport?

S.S. Karate este mai mult decât un sport. Un sport în general se practică pentru a participa la competiţii şi, în momentul în care dispare motivaţia competiţională, oamenii  abandonează sportul.

În primul rând, m-a ajutat să mă cunosc mai bine, prin introspecţie şi perseverenţă, pot spune că m-a schimbat în totalitate.

Calea în karate poate fi urmată toată viaţa fără a fi preocupat de participarea la o competiţie sau de obţinerea unor premii. Motivaţia practicării vine din dorinţa de autoperfecţionare continuă.

R.I. În ultimul timp a intrat în modă practica tae-bo. Ce părere ai despre asta?

S.S. Nu aş putea spune că Tae Bo ar fi o Artă Marţială, chiar dacă se aseamănă foarte mult ca formă. Tae Bo (Total Awareness Excelent Body Obedience) este un program care combină exerciţii dintr-o varietate de discipline, rezultând un antrenament complet pentru întregul corp. Este o combinaţie între introspecţia şi controlul Artelor Marţiale, concentrarea şi puterea boxului, graţia şi ritmul dansului. Tae Bo necesită forţă, anduranţă, tehnică şi concentrare, întărind mintea, spiritul şi corpul.

R.I. Care sunt diferenţele majore faţă de artele marţiale?

S.S. În primul rând diferenţa este că au scopuri diferite. În Artele Marţiale este foarte important timing-ul, să sesizezi momentul în care trebuie să loveşti sau să te aperi, aprecierea distanţelor până la adversar, trebuie să suporţi lovituri, să loveşti precis şi eficient. În Tae Bo nu există adversar care să îţi facă probleme şi ideea este să te simţi bine, ceea ce în Artele Marţiale nu este întotdeauna aşa.

R.I. Revenind la tine, cât ai realizat până acum din ceea ce ţi-ai propus?

S.S Tot timpul îmi propun câte ceva care să fie o provocare pentru mine şi în general fac tot ceea ce pot să o realizez. Nu îmi place deloc să renunţ, dar în viaţă nu totul se petrece cum ai plănuit, intervin şi alţi factori. Dacă eu mi-am dat silinţa până la capăt, iau lucrurile aşa cum sunt, indiferent de rezultat. Mă bucur de toate realizările mele, mai mici sau mai mari, şi încerc să nu mă dau bătut.

R.I. Consideri că eşti persoana care doreşti să fii?

S.S. Mă consider un om obişnuit şi chiar asta doresc să fiu.

R.I. Care sunt calităţile care te-au ajutat să îţi împlineşti visurile?

S.S. Ambiţia şi perseverenţa.

R.I. Dar defectele care ţi-au îngreunat dezvoltarea?

S.S. Poate o oarecare timiditate şi neîncredere în propria persoană.

R.I. Care sunt principiile după care te ghidezi?

S.S. Sinceritate cu mine însumi şi cu cei din jur, să caut să trăiesc în armonie cu lumea care mă înconjoară. Încerc să pun pasiune în tot ceea ce fac şi în felul cum trăiesc.

Iată un om a cărui mare pasiune este chiar viaţa, pe care se străduieşte să o trăiască cu intensitate. Un profesionist care s-a inspirat din mai multe modele însă nu şi-a dorit niciodată să imite pe cineva întrutotul. Fie că eşti femeie sau bărbat, pentru a deveni cu adevărat budo-ka (cel/cea care urmează calea războinicului), trebuie să lupţi pe bune.

Celor care v-am stârnit interesul şi doriţi să aflaţi mai multe direct de la sensei Sorin Stoia, vă recomand pagina clubului Budokai (http://www.budokai-arad.ro/news.php).

Imagine din arhiva clubului Budokai