Abracadabra

Puţini suntem dispuşi să înţelegem că aproape orice rezolvare are nevoie de cel puţin câteva etape, că o problemă se poate aborda pe bucăţi mai uşor de “digerat” gradual, că soluţiile bune cer calm şi raţiune etc. Mă tem că nu vă spun nimic nou.

Rezolvarea de probleme este unul dintre procesele definitorii pentru fiinţa umană şi suntem în mod natural echipaţi cu resurse cognitive pentru a face faţă.  Problemele nu sunt doar fireşti, ci şi necesare. Citeşte “obstacole” în loc de “probleme”. Aşa cum corpul are nevoie de provocări fizice pentru a se menţine în formă, avem nevoie de provocările intelectuale şi emoţionale, pentru antrenamentul unei minţi sănătoase şi active.

Unde intervin blocajele care ne îngreunează depăşirea obstacolelor? De cele mai multe ori, calea este blocată atunci când mintea se auto-bombardează cu scenarii de genul “în cel mai rău caz”, cu proiecţii negative şi interpretări greşite ale situaţiei. Efectele sunt pe măsură: reacţii disproporţionate ce converg într-o gândire magică, lipsită de explicaţie şi de raţiune.

Este doar o modalitate de a privi lucrurile, la fel ca atunci când, privind iluzionistul la lucru, ne aşteptăm de fapt să fim induşi în eroare. Furtuna de gândire negativă pe care o abatem asupra noastră transformă o provocare rezonabilă într-un amalgam de neajutorare, dezorientare, ruşine sau chiar frică pe care nici o baghetă magică nu îl poate descâlci.

Credinţa că problemele s-ar putea rezolva ca prin farmec contribuie la îngreunarea situaţiei. În loc să aştepţi zâna bună, poţi să te ancorezi în realitate atunci când vârtejul gândurilor pesimiste ameninţă să te ia pe sus.
 
În primul rând, este mare nevoie să rămâi conştientă de tine însăţi. Cum, de parcă am uita vreodată lucrul ăsta? Ai fi uimită. Aşa că, în situaţii de criză, trage aer în piept, aşteaptă câteva secunde în loc să te arunci cu capul înainte şi conştientizează. Fii cât mai lucidă în situaţia şi contextul respective: ce senzaţii fizice experimentezi? Ce sentimente predomină? 

Dacă ai reuşit să inspectezi corespunzător realitatea şi te-ai regăsit în acest tablou, înseamnă că posezi deja destul calm pentru a începe să gândeşti productiv. Rămâi în papucii tăi, chiar dacă ţi-ai dori să fii în altă parte. O să ai nevoie de tine ca persoană ce demontează scenariile responsabile de pierderea controlului. Poţi verifica anumite tipare de gândire (destul de frecvente, de altfel), care nu îşi găsesc cu adevărat locul în realitate. Recunoşti vreunul din cele mai obişnuite trei?

Gândirea “totul sau nimic”. Exemplu: dacă nu reuşesc să mă las de fumat acum, nu voi mai reuşi niciodată! Nimic nu este perfect, mai ales în viaţa omului, iar scăpările nu echivalează cu eşecul total. Ai căzut o dată? Ridică-te şi ia-o de la capăt. sau, mai bine, încearcă să eviţi căderile, nu e plăcut să repeţi mereu acelaşi truc.

Interpretarea cuvintelor altora drept critici- de multe ori echivalează cu proiecţii personale ale gândurilor negative,  puse în cârca altora. Dacă te deranjează tare o remarcă uşor critică, opreşte-te un moment şi verifică dacă nu cumva tu însăţi eşti prea aspră cu tine. Dacă te tratezi cu respect şi indulgenţă, orice ar spune ceilalţi nu va fi destul de supărător încât să reacţionezi negativ.

Încercarea de a soluţiona problemele altora: poate că îţi pasă de stresul prin care trece cineva şi te simţi cumva responsabilă să iei asupra ta rezolvarea. În acest caz nu uita că fiecare are propriile probleme pentru a învăţa ceva din ele, adaptându-le la propriul mod de rezolvare.  Nu ajuţi pe nimeni cu adevărat încercând să te simţi tu mai bine.

Poate că nu vei avea întotdeauna la îndemână un prieten, un consilier, un strop de inspiraţie sau nici măcar o pelerină care să te facă invizibilă, când eşti asediată de probleme. Cel mai eficient magician vei fi tot tu, aşa că e mai bine să te echipezi cu instrumentele necesare.

Fereşte-te de soluţiile aparente, de rezolvările miraculoase. În culisele lor se ascund trucuri nu tocmai avantajoase.

Până marţea viitoare, multă inspiraţie!