Vreau sa-mi schimb cariera!

Poate ca pare o “discutie filosofica”, dar am ales sa introduc astfel ceea ce urmeaza pentru a evita (a se citi: anticipa si preveni) generalizari ineficiente de genul: “nimic” sau “totul a depins de mine”. Aceste generalizari nu sunt intru totul adevarate si nici nu ne ajuta cu nimic. Este mult mai eficient sa vedem exact gradul de implicare si puterea noastra decizionala in ceea ce facem.

Si acum am sa trec si la subiectul in sine. Ma uitam zilele trecute prin mai multe fise de interviu, CV-uri si am concluzionat (cu uimire, recunosc) ca majoritatea candidatilor pe care i-am intalnit au decis, la un anumit moment, sa faca o schimbare in cariera din motive extrem de asemanatoare: “posibilitatile de promovare erau reduse”, “nu ma mai simteam motivat”, “exista o comunicare dificila cu top managementul” etc.

Prin intrebari mai profunde, din aproape in aproape, ajungeam sa inteleg adevaratele motive de a face respectiva schimbare, iar uneori chiar ei insisi, candidatii, ajungeau sa inteleaga pe ce se sprijinea decizia luata. Descopereau cu cata usurinta au ajuns sa ia decizia respectiva. Uneori, anumiti candidati constientizau ca fondul procesului decizonal este cu totul altul. Ori, chiar daca nu o faceau ei, eu reuseam sa inteleg aceste aspecte.

Si care este legatura cu acest “secol” al vitezei despre care vorbeam?Lucrurile se schimba in permanenta in jurul nostru. Si noi ne schimbam o data cu ele. Iar pentru a ne adapta tuturor acestor schimbari, suntem nevoiti sa luam decizii rapide. Ceea ce este o calitate, o competenta. Pe care, insa, fiecare o are dezvoltata intr-o anumita masura. Iar atunci cand aceasta competenta nu este dezvoltata suficient, iar timpul / schimbarile ne preseaza, nu mai vorbim de un proces decizional, ci de unul emotional.

Decidem intr-un fel sau altul pentru ca simtim sau credem ca simtim intr-un fel sau altul. Nu mai avem timp sa trecem prin filtrul gandirii ceea ce simtim. Sau mai corect spus, nu ne intrebam, nu incercam sa intelegem de ce simtim intr-un fel sau altul. Pentru ca pur si simplu nu avem timp sa o facem: avem numeroase alte task-uri, avem o zi de munca de peste 10 – 12 ore, permanent trebuie sa prioritizam si sa programam diverse alte aspecte.

Lasand din nou teoria la o parte, cati dintre voi ati adresat indeajuns de multe intrebari sau ati cerut indeajuns de multe informatii inainte de a accepta un nou job? Si ma refer la acel set de intrebari care nu ar trebui sa va lipseasca niciodata atunci cand luati o asemenea decizie. Adica, la “itemii” necesari si suficienti pentru a contura un adevarat proces decizional (pentru a face o schimbare in cariera). Ce inseamna acesti “itemi”?