Portret cu pălărie naţională

In stil office

Portret cu pălărie naţională

Ar fi greşit să credem că atitudinile noastre faţă de muncă nu poartă amprenta culturii. Ceea ce vedem în jur ne inspiră (sau ne demotivează), reacţiile pe care le primim ne fac să continuăm sau să o lăsăm mai moale.

În cele mai vechi timpuri munca era făcută de sclavi, diverse popoare – precum grecii, hinduşii, englezii, americanii, folosind braţele de muncă ale altora în satisfacerea nevoilor zilnice. Revoluţia industrială a schimbat dramatic ritmurile sociale, obişnuind oamenii cu cicluri periodice de muncă, dar punctul culminant a fost deja atins în secolul al XIX-lea. Ne aflăm aşadar, într-o perioadă în care putem stabili şi singuri ce şi cât vrem să lucrăm, în ce condiţii, pentru ce beneficii. Tehnologia nu mai este atuul din mâneca unor bogătaşi lacomi precum în romanele lui Jack London, ci o resursă la îndemâna oricui doreşte să îşi deschidă o afacere sau să îşi ofere independent serviciile.

Probabil că dacă am face o cercetare, am găsi diferenţe semnificative în atitudinile faţă de muncă în funcţie de ţară, de climă, de poziţia geografică şi aşa mai departe. Poate am înţelege ce factori determină lenea şi ce ne face activi. Popoare mai reci, precum cele germanice, par să fie mai harnice, în timp ce naţiuni mai "fierbinţi", precum cele sud-americane, par să tragă mai repede la distracţie decât la muncă.

În ce priveşte poporul român, acestuia i s-a conturat deja un portret psihosocial în mentalul colectiv, portret care se modifică şi capătă anumite particularităţi specifice epocii şi spiritului acesteia, în funcţie de perioada istorică în care apare. Se remarcă totuşi faptul că unele trăsături din acest profil rămân neschimbate de-a lungul istoriei (rezistând succesiunilor de influenţe din partea culturii romane, apoi a slavilor, turcilor, fanarioţilor, francezilor şi – mai recent – a Statelor Unite ale Americii) .

Conform studiilor întreprinse de cercetătorii din domeniul ştiinţelor umane, românii se autopercep drept oameni "ospitalieri, harnici, omenoşi, muncitori, inteligenţi, cinstiţi, patrioţi, prietenoşi, răbdători, gospodari"… şi însuşirile enumerate în acest  profil psihosocial par să nu se mai oprească. Este însă interesant de remarcat că pe aceeaşi Mărie şi pe acelaşi Ion îi regăsim ca protagonişti ai altor studii de sociologie şi etnologie sub alte ipostaze:

  • împotmoliţi în inerţiile trecutului de tip balcanic, oriental; duplicitari faţă de autorităţi;  superficiali în trăirea credinţei  (D. Drăghicescu)
  • delăsători; lipsiţi de metodă; indisciplinaţi în muncă; inadaptaţi la structura instituţională apuseană (C. Rădulescu-Motru)
  • aflaţi între deschiderea creatoare a Occidentului şi resemnarea pasivă a Orientului; deficitari la capitolul misticismului religios (M. Ralea)

În ziua de azi se încearcă crearea unui nou mit naţional dar care eşuează jalnic într-o tentativă de rebranding de ţară, prin propunerea conceptului de Fabulospirit.

Ce mai rămâne de spus? Avem un portret şi ţinem la el. Îl păstrăm în ramă, îl mai ştergem din când în când de praf, ne mândrim cu el, şi între timp, suntem harnici la alte naţii în ogradă. Departe de mine gândul să mă ruşinez de apartenenţa la o naţie arătată de unii cu degetul şi de alţii aplaudată. Mi-e ruşine doar să văd oameni în putere, şi ca fizic, şi ca mental, ascunzându-se după deget şi pierzând motivaţia, dar mai ales, plecând capul şi resemnându-se cu condiţii inadecvate, lipsă de respect şi de apreciere, lipsa oricărei satisfacţii în domeniul profesional. A-ţi câştiga traiul este necesar, dar nu şi suficient. A o lăsa de azi pe niciodată este o opţiune ce se transformă într-o artă a disimulării, a subterfugiului şi a minciunii social acceptate. Dragă Ion sau tu, dragă Mărie, ce îţi iese dacă îţi şterpeleşti propria pălărie?



feedback
Nu sunteti membru inca ?

Dureaza doar cateva minute sa va inregistrati.

Inregistrati-va acum



Ti-ai uitat parola ?
Inregistreaza un user nou