Cel mai prost angajat al lunii

In stil office

Cel mai prost angajat al lunii

Credeai că prezentarea ta de săptămâna trecută a mers prost? Degeaba ai stat deprimată toată ziua şi ţi-ai făcut planuri să începi o reevaluare a carierei. Crede-mă, se poate mult mai rău de atât. weekendul acesta m-am întâlnit cu nişte prietene (bine poziţionate în managementul românesc) şi iată ce trăznăi mi-au povestit despre cei mai proşti angajaţi ai lor:

 

Mirela – "Tipul ăsta lucrează acceptabil doar dacă îl supraveghez ca la grădiniţă şi am grijă să îl încolţesc la fiecare greşeală"

"S-a angajat în urmă cu trei luni şi CV-ul lui promitea mult. Iniţial am crezut că are nevoie de o perioadă mai lungă de acomodare, dar după ce a încurcat borcanele de câteva ori mi-am dat seama că pur şi simplu nu se pricepe".

Printre sarcinile lui zilnice se numără preluarea apelurilor mele. Într-o zi mi-a spus că mă aşteaptă pe fir soţul meu. Am răspuns mieroasă ca o liceancă şi i-am sugerat dragului meu soţ în câte feluri mă gândesc la el. Supriză! La capătul celălalt al firului era managerul meu direct, care suna înnebunit că s-au pierdut nişte rapoarte. Din cauza asistentului plătesc şi acum cu privirea plecată ori de câte ori îmi sună telefonul în preajma directorului".

Anca – "Asistenta mea îşi impune nişte standarde profesionale jalnic de slabe. Şi totuşi, reuşeşte de fiecare dată să nu le atingă"

"Are biroul plin de post-its cu sarcini. M-a încântat la început să văd că e preocupată să nu uite nimic din ce are de făcut, dar acum mă enervează. Orice o întreb durează 15 minute să găsească în muntele de hârtii colorate.

Weekendul trecut a trebuit să stăm la birou ca să terminăm o situaţie financiară foarte importantă pentru companie şi am rugat-o să îmi facă un tabel cu nişte cheltuieli. M-am trezit cu un maldăr de pătrăţele de hârtie colorată în braţe şi cu o privire tâmpă din partea ei. Aproape îi dădeau lacrimile în timp ce-mi spunea că efectiv nu poate găsi ceea ce i-am cerut".

Sabina – "Tipul de la resurse umane are IQ-ul cât temperatura camerei"

"Mă angajasem la o firmă de PR foarte râvnită pe piaţă şi voiam să fac impresie bună încă din prima zi. Aşa că am ajuns devreme, îmbrăcată la patru ace şi cu o mapă întreagă de propuneri. La recepţie am fost îndrumată către departamentul de resurse umane, unde un chip senin m-a rugat să iau loc. Şi m-am aşezat pe un scaun unde am rămas pironită pentru următoarele 45 de minute.

Degeaba am încercat să-l întrerup şi să îl rog să anunţe venirea mea. Ba vorbea la telefon, ba dispărea din birou cu minutele. M-am decis să renunţ la politeţea excesivă şi să pun piciorul în prag. Am coborât la recepţie şi am aflat unde este departamentul în care urma să lucrez. Am intrat hotărâtă şi plină de încredere. Am fost primită călduros, dar întârziasem. N-am vrut să-i creez probleme puştiului de la HR, aşa că n-am suflat o vorbă.

Peste câteva ore îmi aducea un sandiş şi mă invita la prânz ca să-ţi răscumpere greşeala. Şi acum cred că este inadmisibil cum a procedat, dar mi-am asigurat un prânz delicios!".



feedback
Nu sunteti membru inca ?

Dureaza doar cateva minute sa va inregistrati.

Inregistrati-va acum



Ti-ai uitat parola ?
Inregistreaza un user nou