Dupa aproximativ doua saptamani de bolit, zacut in pat si consemnare la domiciliu, nu pot spune decat: “Multumesc, Doamne, pentru sanatate!”. Dupa o zi de febra si semi-constienta, e asa minunat sa revii la temperatura normala :)! dupa o zi de durut capul fara intrerupere, cu pulsatii ca lovituri de ciocan la fiecare miscare, ce minunat este sa revii la normal (incepusem sa iau in serios bancul cu “-ma doare capul…- …prost materialul”). Si -desi inca nu pot parasi cutia de beton in care imi petrec zilele (am incalcat consemnul o data si…n-a fost bine deloc!)- sunt multumita si recunoscatoare. Acum pot respira, pot dormi, cantitatile de chestii care “trebuie” facute s-au redus: incetul cu incetul, revin la viata mea cotidiana.

Dar ma gandesc ca nu toti si nu tot timpul avem binecuvantarea sa ne intoarcem la normal…Pentru altii, normal inseamna o stare permanenta de boala, de durere, de anxietate. Pentru ei bucuriile-cand vin- sunt si mai mari! Faptul ca esti in viata e o minune iar sanatatea este cireasa de pe tort.