“Cred ca acesta este secretul vietii: sa descoperi ca nimic nu este mai minunat si mai presus decat Dumnezeu, si atunci, prin prisma Iubirii Lui, care este Infinita, sa-i poti iubi pe toti din jurul tau, sa poti iubi viata si sa poti intelege ca viata e cea mai mare comoara, cel mai de pret dar pe care il avem de la Domnul, daca folosim acest dar asa cum trebuie.

Altfel, cu patimile si scarbele noastre, folosim viata asa cum ar face un copil de 5 ani cu un calculator sofisticat, apasand continuu pe toate butoanele in toate sensurile si la urma vazand ca nu functioneaza, bagand mana in el sau  in priza, electrocutandu-se si, evident, obtinand in schimb moartea sau, in cel mai bun caz, un incendiu si arsuri grave. A

sa procedam toti: traim haotic, suferind mult si pe toate planurile, neintelegand si pierzandu-ne si bruma de credinta sau incredere in oameni, si, atunci cand suntem la limita, apare “de nici unde” Dumnezeu si tot chinul se sfarseste”(Maica Ecaterina Fermo, in cartea “Inviind pe drumul Damascului”).

Sa aveti o duminica minunata!

Am priceput zilele astea ce lucru mare este sa iubesti. Nici nu mai vreau sa-mi imaginez cum este sa nu poti iubi, pentru ca deja stiu cum este. Am simtit si eu cateodata, referitor la unele persoane, un gol in inima, un pustiu rece. Si nu mi-a fost bine. Pentru ca, asa pustie cum mi se intampla sa fiu, senzatia de rau nu trecea cand ma indepartam de persoanele respective-cele pe care nu le puteam iubi. Pentru ca problema era in mine. Golul acela rece ma impietrea.

Daca nu pot iubi, vai de mine…Dar tocmai de aceea, multumesc pentru ca pot sa iubesc!