M-am mai plans si anul trecut, dar nici anul asta nu este altfel, asa ca ma plang in continuare! Cum ies din casa, la orice colt unde se afla pubele, apar si ei. Ciuntiti, inghesuiti, aruncati cu indiferenta dupa ce au fost vedetele de nelipsit din casa romanului, brazii de Craciun zac uitati prin/pe langa pubele. Gata, s-au dus zilele de glorie. Ii distrugem, le inspiram parfumul cateva zile, nu plantam nimic in loc in tot timpul anului si peste alte 300 si ceva de zile mergem iar la taiat de brazi. Chiar daca nu ii taiem cu mana noastra, prin faptul ca ii cumparam, devenim complici la acest macel.

Eu nu impodobesc brad, desi imi place si imi aduce aminte de copilarie- cateva ramuri bine mirositoare sunt de ajuns cateodata. Mai exista alternative. Stiu ca brazilor de plastic le lipseste aroma specifica, dar unii sunt foarte aratosi. Si brazi cumparati direct in ghiveci, care pot fi plantati dupa ce ii folosim.Nu stiu ce solutii sa mai propun ca sa mai diminuam consumul desantat si fara pic de creier.
Pentru ca asta facem majoritatea: folosim fara discernamant, consumam resurse de toate felurile. Cand o sa ne saturam? Cand nu vom mai avea ce?

Si nu vorbesc doar de brazi…

Ati vazut lumanari la fereastra, copacei cu beteala, mosi cu desagi incarcate, hypermarketuri incarcate, agitatie, forfoteala, pomana porcului, colacei, cozonacei si reni cu nasuri rosii?

Atunci n-ati vazut tocmai ce trebuia

Se apropie Nasterea Domnului. Altceva avem de vazut si de simtit, pentru altceva trebuie sa multumim.

“Ce-ati vazut, pastori,
Sculati pana-n zori?
Ce-ati vazut, pastori,
Sculati pana-n zori?
Am vazut pe Prunc Isusul
Sfant Isus din cer venitul,
Fiu Dumnezeiesc.”

Va urez sarbatori fericite

si va las sa ascultati un colind care spune multe.

AlterMedia a initiat o campanie care imi place, “Craciun fara excese”. Nu imi place in mod deosebit afisul campaniei, dar imi place ideea:
-”Aderarea este tacita, simbolica, iar participarea se face prin…neparticipare la “goana dupa reduceri”. “Craciun fara excese” inseamna in fapt a ne propune sa trecem constient prin sarbatoarea Nasterii Mantuitorului, lasand deoparte impulsurile consumiste si extravagantele de orice fel.”
Ideea a fost pusa in practica si in strainatate, prin “Buy Nothing Christmas”. Mai mult decat o campanie impotriva consumerismului, mi se pare necesar pentru viata noastra sufleteasca sa ne curatim mintea de stereotipurile legate de Craciun si sa ne pregatim inima pentru Nasterea Domnului.
Mai multe voci, printre care si a lui Danion Vasile, sustin ideea ca aceste doua momente nu se confunda: “X-masul” autohton nu e totuna cu Nasterea Domnului!- si ca nu avem dreptul sa rapim copiilor Craciunul.
Cum le rapim copiilor Craciunul? Printre altele, invatandu-i sa astepte 24 decembrie ca pe un motiv de a-si mari colectia de jucarii si de daruri materiale. In acest sens, avem initiative faine:
Mihail Musat, de la “Lume Buna” constata:
“In ziua de azi sunt din ce in ce mai multe targuri de cadouri si locuri de unde putem lua un cadou pentru cei din jurul nostru. Cu toate astea parca se simte o dorinta din ce in ce mai mare de a face cateodata, mai ales pentru cei mai speciali oameni din viata noastra, cate un cadou mai deosebit. Simtim nevoia sa facem ceva unic care sa transmita cat de drag(a) este acea persoana pentru noi.” El ne invita sa venim cu propriile noastre idei de cadouri de suflet, aici.
O alta initiativa privata, semnalata azi pe Autentic de catre Greta Vizitiu, studenta in Bucuresti (“ChangeIt”) se adreseaza celor care vor sa-si uneasca fortele si sa ajute copiii din spitalul Grigore Alexandrescu din Bucuresti, prin proiectul Gift Box.
Asadar, va invit pe fiecare sa va evaluati prioritatile, sa “buy less, give more”. In primul rand, oferiti-va chiar voua hrana pentru suflet la care suntem chemati in fiecare duminica, in fiecare zi, in fiecare moment. Ma refer la chemarea la Cina pe care ne-o face Hristos cu atata drag: sa ne infruptam din bunatatile pregatite de El si care se adreseaza sufletului nostru.
In al doilea rand, spuneti NU ispitelor pline de sclipici din jurul nostru, faceti-va timp pentru a darui atentie, dragoste, bunatate. Da, se poate!

Pana prin anii ‘60, la sat exista obiceul de a se intalni oamenii la o sezatoare.In casa unei gospodine, se adunau fete si femei puse pe treaba (de ex, torsul lanii) dar si pe sporovaiala. Se spuneau glume, proverbe, ghicitori. La un moment dat se lasa munca deoparte, cand veneau flacaii si barbatii, sa cante si sa joace cu totii.
Functia sezatoarei era una sociala, avea un rol important in viata comunitatii. Sub pretextul muncii impreuna- o munca usurica, placuta- se impartaseau ultimele informatii din viata cotidiana, dar se si transmiteau pe cale orala diverse invataturi. Participantii la sezatoare se bucurau de compania celorlalti, iar tinerii erau initiati in diversele obiceiuri practicate la tara- de exemplu, se invatau colinde.Sezatorile se repetau pana prin preajma Craciunului.
Puteti citi un material mai cuprinzator despre sezatorile de iarna aici.
In ziua de azi privim la televizor sau stam pe canapea, cu laptopurile in brate, mai multi oameni, eventual ne jucam ceva in retea.Sau ne intalnim gramada printr-un bar, la un  X-mas Party, doar nu mai avem Craciun, ci Christmas…bem ceva, fumam ceva si ne caram acas’ pe trei carari.
Eu una cu drag as gazdui o sezatoare. Sa imi vad prietenii laolalta, vorbind si glumind, la un vin fiert (fara fum de tigara in jur). Eventual, le-as da si ceva de lucru :)) Nu am lana, dar gasim un echivalent modern al torsului. Si apoi, cand ne-am incinge la distractie, i-as ruga pe prietenii nostri melomani sa ne cante ceva la chitara, ca tot se plang ca li se prafuiesc corzile pe acasa.
De ce sa uitam de obiceiul sezatorii? Avem ceva mai bun cu care sa-l inlocuim?

E la moda sa fii verde si daca se poate si vegetarian. Mi-a placut ideea campaniei PETA, cu tinerii nonconformisti care sa dea startul la verdeturi (nu stiu cine-i Oli Sykes, dar mi-a placut reclama).
Ma gandeam totusi ce diferenta intre tinerii lor- americani, iubitori de junk food, predispusi la obezitate si tinerii nostri- studenti cu burse de toata jena (si bursele nu ajung pentru toata lumea…), cu junk food-ul la nas, croindu-si zilnic loc printre shawarme, kebab, gogosi si- la Timisoara- pleskavite sarbesti. As vrea sa cred ca in Romania e mai usor sa fii vegetarian decat in America, dar daca ar fi asa, pretul legumelor ar fi singurul avantaj. Din pacate, tot mai putine legume existente pe piata sunt naturale si sanatoase…asa ca, poate e mai bine sa ramanem la shawarme.
In alta ordine de idei, de maine incepe postul Craciunului si tin sa amintesc si eu ca un post fara rugaciune e doar o dieta fara valoare spirituala, asadar, e bine sa faci totusi diferenta intre a deveni vegetarian de ocazie si a tine un post destinat purificarii corpului si mintii.

Se pare ca o consecinta a crizei financiare este scaderea bugetului firmelor pentru petrecerea de Craciun. Unele corporatii cheltuie pentru acea petrecere o suma de aproximativ 10 000 de euro. Nu sunt eu in masura sa comentez ce ar trebuie sa faca o firma mare cu banii ei, dar mi se pare o ocazie buna sa ma pronunt impotriva acestui gen de petrecere.
Fiind petrecere de Craciun, scopul ei ar trebui sa fie unul in spiritul Craciunului (nu-mi spuneti, va rog, ca nu se consuma alcool si tutun, ca oamenii nu se lasa atrasi de betii, lfirturi, barfe si diverse alte gesturi care numai “de Craciun” nu sunt). In primul rand, aceasta s-ar numi mai onest “Petrecere de iarna” sau “de 25 decembrie” sau de ce vor organizatorii.
In al doilea rand, acei bani cheltuiti pe organizarea chefului ar fi mult mai bine primiti de unele persoane care chiar au nevoie. Stiu ca unele firme mai fac si gesturi umanitare, de aceea nu voi fi prea vehementa. Sau, daca tot da compania banii de bautura si locatia pentru distractie, frumos ar fi ca macar sa ii indemne pe angajati sa participe la campanii umanitare, strangere de fonduri sau de cadouri pentru oameni defavorizati. Daca nu, repet, de ce sa fie o petrecere de Craciun si nu una de concediu, pur si simplu?
Promovarea kitschului este inca una din motivatiile mele de a ma stramba la petrecerile acestea tematice. Pe langa costumele penibile de craciunite (si cadourile erotice pe aceeasi tema- la Bam Boo poti gasi bikini de craciunita ), simbolurile asociate in general Craciunului au fost uzate si abuzate an de an, cu riscul de a fi golite de semnificatie si de sens. Pai, serios acum, cat de credibil mai e Mos Nicolae ca sfant, de exemplu, cand noi ne raportam doar la pachetul din cizme, sau ce sens mai are Craciunul-Nasterea Domnului, cand noi il asociem cu valuri de vin si sampanie, fursecuri si catering, outfit-uri si barfe de birou?
In fine, aceasta este oricum o tendinta generala. Daca anul acesta nu va mai simtiti obligati sa faceti prezenta la o petrecere de birou de Craciun, e minunat: aveti mai mult timp pentru cei dragi! Si va mai propun o alternativa: anul acesta faceti macar un cadou unei persoane pe care nu o cunoasteti (ocaziile sunt nenumarate: case de copii, de batrani, spitale, cersetori, chiar si Freecycle din orasul vostru, daca sunteti mai internauti).
Numai nu lasati Craciunul sa treaca la fel de gretos ca o mahmureala. Pentru ca, indiferent de crize si de bugete, el este mult mai mult.

Cu prietenie,
Raluca

“Felicitari” (in limba romana), “greetings”( in limba engleza), ideea in sine nu pusca nicicum cu destinatarii cartonaselor colorate si inscriptionate cu urari. Cel putin asa credeam pana acum.

O americanca vroia sa ii trimita fratelui sau aflat in inchisoare o felicitare de incurajare si nicio librarie nu o putea ajuta. Calculand ca numai in SUA se afla vreo 2.5 milioane de detinuti, nu i-a luat mult sa treaca de la idee la afacere.

Asa ca, azi, daca aveti cunostinte in “vacanta fortata” prin America, le puteti trimite un gand bun de ziua lor, de Craciun sau oricand, cu ajutorul celor de la 3 Squares Greetings.

Despre destinul bradului de craciun se stie oricum ca este unul ingrat. Oricat am vrea sa il mai pastram, la un moment dat filele calendarului si acele imprastiate pe jos ne anunta ca trebuie sa il aruncam. Fiecare lucru la timpul lui.

Mai trist este cand padurile sunt vandalizate de comercianti avizi de imbogatire peste noapte, oameni nu doar fara constiinta ecologica, dar si fara simt rational. Cum se asteapta acesti negustori sa scoti din buzunar 100, 200 sau chiar 300 de ron pentru un bradut, cand exista atatea suflete care traiesc o luna intreaga din banii respectivi? Spune-le asta celor prinsi fara speranta in lantul trofic al comertului lipsit de sentiment. Asa se face ca- cel putin in capitala,aceiasi brazi pentru care negustorii te repezeau cu dispret daca nu erai dispus sa platesti, au ajuns sa umple pubelele in ajun de sarbatori. Trecatori norocosi au reusit sa puna mana pe crengute pentru impodobit si pe brazi inca nedesfacuti din ambalaj. Cat ar fi costat un gest frumos, precum cel al oferirii brazilor unor oameni care nu isi permiteau sa-i cumpere?

Pe de alta parte, sa-i arunci la gunoi este gratis. Acum poti vedea si in Timisoara pomii fara vina, care din vedetele sezonului ajung sa- si fluture cetina prin pubele.

Cand exista vointa, exista si solutii. Brazii artificiali, uneori mai aratosi decat cei jumuliti din paduri, sunt una dintre ele. Brazii naturali pot fi uneori replantati, daca sunt tinuti pe perioada sarbatorilor intr-un ghiveci si nu taiati. Daca se ajunge la taiere, ea trebuie facuta rational si strategic,urmand sa fie plantati altii noi.

Problema nu se rezuma la sensibilitati de craciun si turta dulce sau la amintiri din copilarie. Daca ramanem insensibili la criza ecologica ce atarna deasupra planetei precum sabia lui Damocles, noi suntem urmatorii care vor astepta sfarsitul pe langa pubelele planetei.

p.s. anul asta prietenii mi-au facut un brad haios la petrecerea de Craciun ce sa imi doresc mai mult?

Atentie, nu pierdeti nici un cuvant din dictionarul fitzelor.

De Craciun, in cuplul Columbeanu s-au facut cadouri: ea lui o pereche de incaltari de casa si un elicopter de jucarie, tare drag inimii de copil a magnatului (”din Anglia, de la Selfridges”, a declarat doamna casei), primind la randul sau o haina de blana din samur si vizon. Presa mondena a publicat eronat pretul acestei minunatii, insa i-a corectat cu delicatete tot susnumita doamna: “nu costa o suta de milioane, ci cu foarte-foarte mult mai mult”.

Cadourile peste pupaza nasc comparatii incomparabile.

Craciunul inseamna multe lucruri dragi, inseamna acasa, febrilitatea cu care fugeam dimineata sub brad, sa explorez cadourile, cozonacii fierbinti, truditi de mainile bunica-mii si…colindele lui Cargo cu Kempes cel vechi,pe care bunica’mea il adora, ca era *asa slab, saracu*…

Mmmm, Craciunul...e in inima.

Inimi calde!