Am citit un articol interesant de Razvan Exarhu aici: http://razvan.exarhu.ro/daca-nu-noi-atunci-cand/#comment-6437 care m-a bucurat din doua motive:

1- se poate sa scapi de determinarile genetice si de alte teorii de acest gen si sa iti croiesti o soarta frumoasa si fericita si in viata aceasta efemera

2. sunt oameni care se preocupa de subiectul implinirii personale prin implinirea sufleteasca a altora (v.autorul)”.

Zile frumoase va doresc!

Probabil sunteti deja la curent cu subiectul controversat al vaccinarii cu Gardasil- impotriva cancerului de col uterin. Intentie laudabila, de altfel, daca nu s-ar fi calculat gresit destinatarii si atitudinea lor. Un vaccin sustinut de conducatorii nostri iubiti si impins la inaintare de interese farmaceutice de 23 milioane de euro (care nu au fost recuperati, pentru ca 97% din populatie a respins ideea ). In judetul Timis s-au inregistrat doar 30 de cazuri de parinti care au acceptat ca fetitele lor, eleve in scoli generale, sa fie vaccinate cu un produs refuzat in alte tari, asupra caruia plutesc dubii si ale carui efecte nu au fost inca suficient testate.

Scriu aceste randuri pentru ca una dintre surorile mele isi punea problema daca acest vaccin este bine de facut. Parerea mea este ca nu.Cu cat i se acorda mai mult interes si “specialistii” incearca sa ne convinga sa prevenim in loc sa tratam, cu atat mai mult neincrederea mea creste. Ma intreb intotdeauna: cine si ce are de castigat din asta? Celor care ne conduc nu le trece prin cap sa ne faca un bine asa, “pe degeaba”.
In afara de dubiile pe care le starneste produsul, mai exista un aspect: se spune ca persoanele cu viata sexuala activa fac cancer de col uterin. Atunci, ce cauta el in scolile generale, la fete cu varsta sub 14 ani?  Daca nu se inventa acest Gardasil, oare cum or fi supravietuit toate fetitele generatiilor trecute?

Un ecou trist in presa il are cazul parintelui de la spitalul de copii Gr.Alexandrescu, care a permis in biserica sa organizarea unei conferinte anti-gardasil. Conferinta a avut loc, vaccinul a fost refuzat la nivel national de catre populatie, insa acum parintele-cunoscut de numerosi oameni carora le-a facut bine- este presat de mai-marii spitalului …sa se mute. Oficial, se cheama ca “il promoveaza”. (Detalii: http://apologeticum.wordpress.com/2009/01/24/prima-victima-a-campaniei-anti-gardasil/).

Asadar, un vaccin inofensiv? Sau o alta campanie in care s-au impletit interese de care noi n-avem vreodata habar?

Un lucru e sigur: cand e vorba de pielea ta, omule, intreaba-te de doua ori inainte de a lua o decizie.

Pana acum am vazut in comunitatea Freecycle ca s-au donat diverse obiecte/parti de obiecte/ansambluri de obiecte, precum si animalute de casa. Azi va semnalez un proiect ambitios si generos care-desi apartine unei firme- promoveaza totusi o idee interesanta. O echipa tanara si talentata de artisti grafici ofera 1000 de ore de munca anumitor proiecte sau afaceri start-up, selectate in urma inscrierii la Proiect1000.

De ce fac ei ce fac?

“Proiect 1000 s-a născut din dorinţa de a schimba ceva în jurul nostru. Cu toţii vedem lucruri care nu ne plac, cu care nu suntem de acord, dar mergem mai departe. Proiect 1000 înseamnă pentru noi că ne-am oprit şi încercăm să schimbăm ceva.”

Nu trăim cu iluzia că în 1000 de ore vom schimba lumea. Dar sperăm ca această iniţiativă să fie doar un început. Sperăm să fie şi alţii care să îşi asume o astfel de investiţie, să înţeleagă că până la urmă suntem toţi în aceeaşi barcă şi că împreună poate reuşim cu adevărat să schimbăm ceva”.

Asadar, ei au dat tonul si sper din tot sufletul sa ii urmeze si altii. Pana atunci, ii felicit, iar pe voi va sfatuiesc sa va ganditi daca puteti folosi/recomanda aceasta initiativa, adresata:

A. Instituţiilor/organizaţiilor culturale, educative şi sociale

B. Afacerilor tinere (start-up)

“Cred ca acesta este secretul vietii: sa descoperi ca nimic nu este mai minunat si mai presus decat Dumnezeu, si atunci, prin prisma Iubirii Lui, care este Infinita, sa-i poti iubi pe toti din jurul tau, sa poti iubi viata si sa poti intelege ca viata e cea mai mare comoara, cel mai de pret dar pe care il avem de la Domnul, daca folosim acest dar asa cum trebuie.

Altfel, cu patimile si scarbele noastre, folosim viata asa cum ar face un copil de 5 ani cu un calculator sofisticat, apasand continuu pe toate butoanele in toate sensurile si la urma vazand ca nu functioneaza, bagand mana in el sau  in priza, electrocutandu-se si, evident, obtinand in schimb moartea sau, in cel mai bun caz, un incendiu si arsuri grave. A

sa procedam toti: traim haotic, suferind mult si pe toate planurile, neintelegand si pierzandu-ne si bruma de credinta sau incredere in oameni, si, atunci cand suntem la limita, apare “de nici unde” Dumnezeu si tot chinul se sfarseste”(Maica Ecaterina Fermo, in cartea “Inviind pe drumul Damascului”).

Sa aveti o duminica minunata!

In ziua de azi nu se mai moare pentru credinta, ci doar din cauza lipsei de credinta. Insa la inceputurile crestinismului, credinta in Hristos putea fi cel mai sigur mod de a-ti pierde viata (si totodata de a castiga o viata vesnica, in imparatia Domnului ).

Ma uitam azi pe sinaxar- nu demult credeam ca sfintii zilei sunt pusi asa, de umplutura, ca sa treaca timpul intre Paste si Craciun si “sfinti mai mari”…- si mi-au starnit interesul o parte din cei pomeniti astazi: sfintii mucenici şi fraţi buni: Pevsip, Elasip şi Mesip şi bunica lor Neonila

Evident ca aceste nume exotice nu imi spun nimic- nu ma pot raporta nicicum la ele, dar daca incerc sa re-formulez putin povestea, lucrurile arata cam asa.

Erau odata, in Capadochia, trei tineri, foarte priceputi la imblanzirea cailor salbatici si la intrecerile cu caii (pana aici suna chiar bine ). Si cum se aflau ei o data la o petrecere in cinstea zeitei Nemesis (asta avea treaba cu razboiul si cu razbunarea, din cate tin eu minte…), s-au gandit sa cheme la ospat si pe bunica lor, Neonila. Aceasta nu era de acord cu idolii si cu paganismul, era crestina. De la ea auzisera despre Dumnezeu si despre ce avem de facut pentru mantuirea noastra. Deci, cum ar fi, cam ca in zilele noastre: noi suntem niste tineri prinsi in plasa idolilor vremii (tv, vedete, monden, internet, sex, bani etc) si vine bunica si incepe sa ne “predice” , dupa ce ca am fost draguti si am invitat-o si la party…

Dar acesti trei frati primisera de la Dumnezeu anumite vedenii, in vis, fiind sfatuiti sa creada in Hristos (si noi, cei de azi, primim sfaturi bune si chiar dovezi de credinta ale altora, dar le ignoram…). Ei au ales sa creada.Au surpat statuile idolilor si L-au marturisit pe Hristos in public, in mijlocul adunarii de oameni. Reactia vechilor greci, care stapaneau zona si tineau la idolii lor, e previzibila: i-au aruncat pe tineri si pe bunica lor in foc.

Astfel si-au primit cununa muceniciei toti patru. Si astfel, in ziua de 16 ianuarie 2009, noi avem ocazia sa le aflam povestea- peste secole- si sa luam aminte la ea. Sa facem o comparatie cu ce traim noi acum si spre ce ne indreptam.

Cum ar fi daca s-ar prezenta zilnic, la stirile de la ora 5 si sinaxarul zilei? Oare ar mai avea ce da la stirile respective?

O cheama Najood Ali, are 10 ani, este din Yemen (tara araba in Orientul mijlociu) si a fost casatorita de familia ei cu un barbat de 30 de ani. Pana aici, parca e subiect de telenovele cu iz tiganesc - si fetitele rome din tara noastra sunt fortate sa se marite de mici.

Diferenta este ca Najood Ali a avut curaj sa protesteze impotriva unei vieti dictate de altii, impotriva unei casatorii care incalca drepturile copilului, impotriva maltratarii si abuzului sexual. Cu ajutorul unei avocate -Shada Nasser- micuta a castigat procesul. Urmandu-i exemplul, alte doua fetite aflate in aceeasi situatie, au intentat proces sotilor lor. Se pare ca in aceasta zona musulmana, mai ales la tara, acest gen de pedofilie este permis de lege, mai ales cand legea se confunda cu o religie prost inteleasa si prost aplicata.

Nici nu pot sa-mi imaginez ce efecte a avut toata aceasta poveste asupra fetitei, in conditiile in care rata avorturilor dar si a nasterilor inainte de varsta de 15 ani sunt ceva frecvent in tara ei.  Pentru noi, este doar o poveste, pentru ea a fost un stil de viata! Presa nu mentioneaza ce se va intampla cu ea acum, unde va locui, cine o va proteja, cum i s-a schimbat viata?

Spune undeva ca si-a iertat tatal si ca nu doreste sa se casatoreasca atunci cand va creste. Putem da vina pe saracie, pe faptul ca unii oameni sunt inapoiati din punct de vedere emotional, insa -daca in zilele noastre aceste cazuri sunt posibile- cu ce suntem noi mai buni si mai civilizati decat oamenii din alte timpuri?

Ati vazut lumanari la fereastra, copacei cu beteala, mosi cu desagi incarcate, hypermarketuri incarcate, agitatie, forfoteala, pomana porcului, colacei, cozonacei si reni cu nasuri rosii?

Atunci n-ati vazut tocmai ce trebuia

Se apropie Nasterea Domnului. Altceva avem de vazut si de simtit, pentru altceva trebuie sa multumim.

“Ce-ati vazut, pastori,
Sculati pana-n zori?
Ce-ati vazut, pastori,
Sculati pana-n zori?
Am vazut pe Prunc Isusul
Sfant Isus din cer venitul,
Fiu Dumnezeiesc.”

Va urez sarbatori fericite

si va las sa ascultati un colind care spune multe.

V-am povestit mai demult cum l-am intalnit pe dl. Mircea Lucian si ce conversatie faina am avut. Acum am aflat date mai concrete despre el:  in urma unui accident a suferit deja doua operatii de coxartroza (si are proteza de titan), insa va mai face si o operatie pe coloana. Aceasta este programata la Stuttgart si valoreaza nu mai putin de 120 de mii de euro. Deja ti se taie filmul cand auzi…
Datorita eforturilor facute si a unei decontari partiale, dl. Mircea mai are de achitat 30 de mii de euro din aceasta suma. Si aici intervine ironia sortii: pentru ca lunar trebuie sa mai achite diverse maruntisuri, tot timpul ii ramane o gaura de …1640 de euro din cei 30 de mii necesari. Cum s-ar zice…sa te ineci exact la mal. Cat de frustrant poate fi sa nu poti sa inchei colectarea banilor si sa faci o data o operatie care este deja destul de grea?
Aceasta este pe scurt povestea domnului care mi-a adus un zambet autentic intr-o zi gri de toamna si care are mai mult optimism de impartasit decat multi dintre noi care nu avem tije de titan in picioare, nu asteptam de pe o luna pe alta niste bani care nu se mai strang si nici nu ne asteapta o operatie complicata pe coloana…Asa ca, din suflet, il admir.
Mai mult decat admiratie, putem da fiecare o mana de ajutor (inchipuiti-va 1640 de oameni care doneaza fiecare 1 euro! sau 820 de oameni care doneaza 2 euro sau 547 de oameni- 3 euro etc). Eu zic ca 10 RON nu e mult de “sacrificat”, din bugetul de sarbatori de anul acesta:
Istvan Mircea Lucian
BCR Timisoara
RO28RNCB0547025504130001
Puteti sa vorbiti cu dansul la telefon: 0754 719 482, chiar si numai pentru o incurajare sau daca aveti vreo idee cum mai poate fi ajutat sau promovata aceasta poveste, ca sa aiba un deznodamant fericit!

AlterMedia a initiat o campanie care imi place, “Craciun fara excese”. Nu imi place in mod deosebit afisul campaniei, dar imi place ideea:
-”Aderarea este tacita, simbolica, iar participarea se face prin…neparticipare la “goana dupa reduceri”. “Craciun fara excese” inseamna in fapt a ne propune sa trecem constient prin sarbatoarea Nasterii Mantuitorului, lasand deoparte impulsurile consumiste si extravagantele de orice fel.”
Ideea a fost pusa in practica si in strainatate, prin “Buy Nothing Christmas”. Mai mult decat o campanie impotriva consumerismului, mi se pare necesar pentru viata noastra sufleteasca sa ne curatim mintea de stereotipurile legate de Craciun si sa ne pregatim inima pentru Nasterea Domnului.
Mai multe voci, printre care si a lui Danion Vasile, sustin ideea ca aceste doua momente nu se confunda: “X-masul” autohton nu e totuna cu Nasterea Domnului!- si ca nu avem dreptul sa rapim copiilor Craciunul.
Cum le rapim copiilor Craciunul? Printre altele, invatandu-i sa astepte 24 decembrie ca pe un motiv de a-si mari colectia de jucarii si de daruri materiale. In acest sens, avem initiative faine:
Mihail Musat, de la “Lume Buna” constata:
“In ziua de azi sunt din ce in ce mai multe targuri de cadouri si locuri de unde putem lua un cadou pentru cei din jurul nostru. Cu toate astea parca se simte o dorinta din ce in ce mai mare de a face cateodata, mai ales pentru cei mai speciali oameni din viata noastra, cate un cadou mai deosebit. Simtim nevoia sa facem ceva unic care sa transmita cat de drag(a) este acea persoana pentru noi.” El ne invita sa venim cu propriile noastre idei de cadouri de suflet, aici.
O alta initiativa privata, semnalata azi pe Autentic de catre Greta Vizitiu, studenta in Bucuresti (“ChangeIt”) se adreseaza celor care vor sa-si uneasca fortele si sa ajute copiii din spitalul Grigore Alexandrescu din Bucuresti, prin proiectul Gift Box.
Asadar, va invit pe fiecare sa va evaluati prioritatile, sa “buy less, give more”. In primul rand, oferiti-va chiar voua hrana pentru suflet la care suntem chemati in fiecare duminica, in fiecare zi, in fiecare moment. Ma refer la chemarea la Cina pe care ne-o face Hristos cu atata drag: sa ne infruptam din bunatatile pregatite de El si care se adreseaza sufletului nostru.
In al doilea rand, spuneti NU ispitelor pline de sclipici din jurul nostru, faceti-va timp pentru a darui atentie, dragoste, bunatate. Da, se poate!

Ce faceti de 1 decembrie? Se pare ca, fiind zi libera, multi timisoreni si-au rezervat deja locuri in “shopping trips” la Budapesta. Ironic, totusi, sa sarbatoresti ziua nationala a Romaniei in Ungaria. Sa fie oare mai frumoasa ziua nationala, petrecuta prin outlet-uri sau mall-uri unguresti?
Ce ar fi zis romanii care visau cu ochii deschisi la Marea Unire? Mai suntem oare constienti ca Romania exista doar de 90 de ani (nici macar un secol de unitate a teritoriilor!) si ca a fost nevoie ca oamenii sa-si puna energia si talentul in slujba indeplinirii unui ideal?
Mai stim ce este un ideal, mai putem da exemple? Ne mai putem indrepta cocoasa, mai putem inalta fruntea? Mai avem mandrie?
Poate ca noua nu ne zic nimic pozele din manualul de istorie, poate ca totul ni se pare o poveste moarta, dar s-ar putea ca oamenii de atunci sa fi fost mult mai vii decat noi,- amortitii si anti-eroii vremurilor noastre.
Iata ce zicea unul dintre tinerii intelectuali  cu cateva decenii inainte de Marea Unire, Ion Ghica (in 1881): “Noi tinerii devenisem sâmburele împrejurul căruia se grupau ideile viitorului”.
Am extras dintr-o scrisoare a sa, pe care o puteti citi AICI.
“Grei dar plăcuţi ani am petrecut noi împreună; mult am luptat noi tinerii de pe atunci cu prejudeţele şi cu obiceiurile cele rele; multe idei greşite de ale bătrânilor şi de ale boierilor am spulberat şi multe idei moderne am împlântat în spirite; multă rugină am curăţit de pe mulţi. Am făcut-o, respectând credinţele fiecăruia, cinstind perii cei albi, lăudând şi admirând fapta bună, ori de unde venea, şi venerând pe acei care iubeau ţara şi dreptatea.”
Motivatia lor de unde venea?
“Lucram şi luptam nu împins de setea de posturi bine plătite, sau de dorinţa de ranguri pe scara arhontologiei, dar numai de dorinţa de a dezvolta în spirite şi în inimi sentimentul binelui, al frumosului şi iubirea de ţară. În bani eram plătiţi cum da Dumnezeu; eu, pentru două lecţii pe zi, adică 24 de ceasuri de catedră pe săptămână, primeam 300 de lei vechi, 8 galbeni, ceva ca un franc pe lecţiune; dar eram bine răsplătit prin satisfacţiunea ce simţeam văzând pe toată ziua cum se lărgea cercul ideilor celor bune. Lucram fiecare cu cuvântul şi cu condeiul, după puterile mijloacelor noastre, la dezvoltarea naţionalităţii române. Şi ştii că lucru nu era lesne într-un timp pe când chiar cea mai mica aluziune era pedepsită cu închisoare şi esil.”

Ce sa mai zic? Have fun shopping?…