Archive for the ‘Fiori’ Category

Versuri fara titlu

Wednesday, January 28th, 2009

Cum prin casa nu prea sunt in stare sa fac curatenie, dar pe online sunt tare viteaza, m-am apucat de curatenie si redecorare pe site-ul meu, Autentic si am dat peste niste versuri care mi-au placut tare (si inca imi plac) ale unei timisorence cu care am colaborat: Andreea Szucs.

Va impartasesc si voua franturi si fiori de poem:

Am pus un scaun

in mijlocul Universului.

M-am asezat pe el

si am ramas agatata intre stele ,

asteptandu-L pe Dumnezeu…

………………………………………………………..

ultimul lucru care as vrea sa fiu

e un camp pustiu si intins ,

care sa nu spuna nimic…

…………………………………………………………

Sub degetele mele

vietuieste un copac plin de pesti.

Admira-l, si-ti vei da seama

ca-n aer zboara viermi,

iar in pamant se zbat pasari.

…………………………………………………………

In mijlocul zbuciumului pestilor

traia copacul.

Calm, privea spre cer visand la un inger.

Zambea catre Univers,

in timp ce vantul ii smulgea ramurile.

Dar el nu simtea decat atingerea aripilor…

Andreea Szucs

Jurnalul recunostintei

Monday, November 3rd, 2008

Un prieten drag, mare internaut si ganditor pe teme spinoase, a abordat de curand tema fericirii.
Ca om de stiinta ce este, cu experienta de viata pe umerii sai, Peter Gluck nu se sfieste sa spuna lucrurilor pe nume. Iata o lista telegrafica de sfaturi pentru fericire.

Fericiti cei care isi inchipuie ca inteleg fericirea si o pot preda si altora, macar la curs sau in carti! Fericiti intradevar fiindca nu pot spune tot si nu au dreptate in toate cazurile dar pot spune deja multe lucruri utile si importante.

Iata un prim set de sfaturi in varianta telegrafica: (incepem sa uitam ce e telegraful si mie mi-a sunat straniu dar progresul rapid ma face fericit!)
Vrei o viata mai fericita?
- fericirea nu vine din succes; bogatia e ca sanatatea - lipseste e necaz;
- devino stapanul timpului tau, fixeaza-ti scopuri care sa te motiveze;
- actioneaza ca un om fericit, zambeste, fii pozitiv, increzator - un cadru fericit genereaza fericire;
- cauta munca si distractia care sa-ti solicite capacitatile, sa te absoarba;
- misca-te fizic si metaforic vorbind;
- dormi cat cere corpul tau;
- acorda atentie relatiilor apropiate;
- extinde-te dincolo de sinele tau; fa binele;
- scrie un jurnal al recunostintei (blog!);
- hraneste-ti sinele tau spiritual, oamenii religiosi sunt mai fericiti. La fel si ateii sau agnosticii care isi organizeaza viata in cadrul unei credinte ca umanismul sau pe increderea in capacitatile stiintei si tehnologiei de a rezolva problemele omenirii.”

 

M-am bucurat sa prind din zbor o idee sugerata de el- “fa-ti un jurnal al recunostintei”- ii dau drumul chiar de azi.

Sunt recunoscatoare pentru ca am cunoscut - intr-un timp relativ scurt- oameni deosebiti. Fara ei viata mea era searbada, fara ei teoriile despre Bine si Frumos nu aveau acoperire practica. Ei imi dovedesc ca Dumnezeu exista prin insasi faptele lor. Oameni care te pot iubi fara sa stie cine esti- unde ati mai intalnit asa ceva? Sunt multi si unii nu cred ca ar vrea sa fie “deconspirati”: sunt prea modesti pentru asta. Dar va pot da totusi o sugestie, celor care vreti sa regasiti o scanteie de iubire in privirea Celuilalt:  Maica Siluana Vlad.

Eternul feminin

Monday, October 6th, 2008

Se vorbeste de Oana Catalina Chitu ca de o Edith Piaf a Romaniei, o voce cum nu am mai avut de la Maria Tanase incoace (afirma ziarele). Ascultat, placut.

Voi ce ziceti?

Denaturarea sunetului

Tuesday, June 24th, 2008

Sa nu mai pastrezi la mine in ureche

felul acesta tarziu al tau de a rade.

Pune-l mai bine tu, doarme-l mai

                                       bine tu

intr-o floare de cais

De post

Thursday, April 24th, 2008

Cantec vechi de luna noua
Nichita Stanescu

Iesise-n calea sufletului meu
aiurea, din trotuare, Dumnezeu,
dar seara grea de stele si de lut
ardea pe strazi si nu l-am cunoscut.

In felinarele cu iz de scrum
ochi de pisica-mi licareau in drum
si pasul greu mi se-asternea natang
…si fluieram asa, ca sa nu plang

Dar tot credeam ca poate viermii moi
nu cresc in ochii mei pustii si goi,
nici in surasul meu nedaruit
si tot credeam ca poate n-am murit.

Iesise-n calea sufletului meu
aiurea, din trotuare, Dumnezeu
dar nu l-am cunoscut si, gol de gand,
trecui asa’nainte, fluierand.

Bucuresti, Luni 23 Ianuarie 1956

Invitatie la o floare

Friday, April 18th, 2008

Iti trimit mana mea scrisa pe o oglinda

arborele din spate,

norii din departare …

Sambure fara floare ce sunt

vrei tu cu sapte petale si alba sa fii?

MOÇA BRASILEIRA

Monday, February 18th, 2008

Subjuga meus desejos

enigmática criatura de olhos noturnos

Chegou a hora de murmúrios,

vôce os escuta?

Selvagem animal feminino

de longos cabelos

que chegam até a minha alma,

tão negros como nossos traumas…

Apaixono-me por teu retrato.

 

Florentin Smarandache (trad. Teresinka Pereira) 

Dragobetele vrajeste fetele

Wednesday, February 6th, 2008

Ma bucur tare ca pe Mayra avem primul concurs de Dragobete! Pana in 22 februarie aveti timp sa faceti cea mai faina declaratie de dragoste jumatatii voastre, asa ca, nu stati pe ganduri.

Profit si eu de ocazie sa citez una frumoasa, de la jumatatea mea: “Iubito, mai uita-te si tu la mine, sa ne aducem aminte cand om fi batrani ce tineri si frumosi eram azi”…Din partea mea, premiul intai cu coronita!

Altceva

Saturday, January 26th, 2008

- Unicul privilegiu: am rămas cu tine

şi am fost fericit precum pietrele de pe maluri.

N-am ştiut cine eşti. Apă om sau cuvânt.

Am stat numai cu tine mulţumit că pot privi de pe mal

că pot auzi.

Veghea mea peste smârcuri. Am vrut

să fii o femeie şi erai pasăre

am vrut să fii apă şi erai pasăre

cuvânt am vrut să fii şi erai zare istovită

de păsări.

Abator cu flamingi tineri. Erai altceva

moartea cere pustiu vinişoare aurii

prin busole. Scâncete sonuri.

In alt anotimp ca un popor nemulţumit

mâna mea pe coapsele tale. Nu erai femeie

nici apă

niciodată cuvânt. Erai altceva altceva.

Unicul privilegiu: am rămas cu tine

şi am fost fericit

precum pietrele de pe maluri.

de Aurel Dumitrascu

Poveste sentimentală

Wednesday, December 5th, 2007

Pe urma ne vedeam din ce în ce mai des.
Eu stateam la o margine-a orei,
tu - la cealalta,
ca doua toarte de amfora.
Numai cuvintele zburau intre noi,
inainte si inapoi.
Virtejul lor putea fi aproape zarit,
si deodata,
îmi lasam un genunchi,
iar cotul mi-infigeam în pământ,
numai ca să privesc iarba-nclinata
de caderea vreunui cuvint,
ca pe sub laba unui leu alergind.
Cuvintele se roteau, se roteau intre noi,
inainte si inapoi,
si cu cât te iubeam mai mult, cu atât
repetau, intr-un virtej aproape văzut,
structura materiei, de la-nceput.


N.Stanescu