Am citit un articol interesant de Razvan Exarhu aici: http://razvan.exarhu.ro/daca-nu-noi-atunci-cand/#comment-6437 care m-a bucurat din doua motive:
1- se poate sa scapi de determinarile genetice si de alte teorii de acest gen si sa iti croiesti o soarta frumoasa si fericita si in viata aceasta efemera 
2. sunt oameni care se preocupa de subiectul implinirii personale prin implinirea sufleteasca a altora (v.autorul)”.
Zile frumoase va doresc!
Cum prin casa nu prea sunt in stare sa fac curatenie, dar pe online sunt tare viteaza, m-am apucat de curatenie si redecorare pe site-ul meu, Autentic si am dat peste niste versuri care mi-au placut tare (si inca imi plac) ale unei timisorence cu care am colaborat: Andreea Szucs.
Va impartasesc si voua franturi si fiori de poem:
Am pus un scaun
in mijlocul Universului.
M-am asezat pe el
si am ramas agatata intre stele ,
asteptandu-L pe Dumnezeu…
………………………………………………………..
e un
care sa nu spuna nimic…
…………………………………………………………
Sub degetele mele
vietuieste un copac plin de pesti.
Admira-l, si-ti vei da seama
ca-n aer zboara viermi,
iar in pamant se zbat pasari.
…………………………………………………………
In mijlocul zbuciumului pestilor
traia copacul.
Calm, privea spre cer visand la un inger.
Zambea catre Univers,
in timp ce vantul ii smulgea ramurile.
Dar el nu simtea decat atingerea aripilor…
Probabil sunteti deja la curent cu subiectul controversat al vaccinarii cu Gardasil- impotriva cancerului de col uterin. Intentie laudabila, de altfel, daca nu s-ar fi calculat gresit destinatarii si atitudinea lor. Un vaccin sustinut de conducatorii nostri iubiti si impins la inaintare de interese farmaceutice de 23 milioane de euro (care nu au fost recuperati, pentru ca 97% din populatie a respins ideea ). In judetul Timis s-au inregistrat doar 30 de cazuri de parinti care au acceptat ca fetitele lor, eleve in scoli generale, sa fie vaccinate cu un produs refuzat in alte tari, asupra caruia plutesc dubii si ale carui efecte nu au fost inca suficient testate.
Scriu aceste randuri pentru ca una dintre surorile mele isi punea problema daca acest vaccin este bine de facut. Parerea mea este ca nu.Cu cat i se acorda mai mult interes si “specialistii” incearca sa ne convinga sa prevenim in loc sa tratam, cu atat mai mult neincrederea mea creste. Ma intreb intotdeauna: cine si ce are de castigat din asta? Celor care ne conduc nu le trece prin cap sa ne faca un bine asa, “pe degeaba”.
In afara de dubiile pe care le starneste produsul, mai exista un aspect: se spune ca persoanele cu viata sexuala activa fac cancer de col uterin. Atunci, ce cauta el in scolile generale, la fete cu varsta sub 14 ani? Daca nu se inventa acest Gardasil, oare cum or fi supravietuit toate fetitele generatiilor trecute?
Un ecou trist in presa il are cazul parintelui de la spitalul de copii Gr.Alexandrescu, care a permis in biserica sa organizarea unei conferinte anti-gardasil. Conferinta a avut loc, vaccinul a fost refuzat la nivel national de catre populatie, insa acum parintele-cunoscut de numerosi oameni carora le-a facut bine- este presat de mai-marii spitalului …sa se mute. Oficial, se cheama ca “il promoveaza”. (Detalii: http://apologeticum.wordpress.com/2009/01/24/prima-victima-a-campaniei-anti-gardasil/).
Asadar, un vaccin inofensiv? Sau o alta campanie in care s-au impletit interese de care noi n-avem vreodata habar?
Un lucru e sigur: cand e vorba de pielea ta, omule, intreaba-te de doua ori inainte de a lua o decizie.
A aparut-nu de mult timp- un loc care incurajeaza creativitatea si unicitatea. Se cheama Breslo si tagline-ul lor este: “Comunitatea artizanilor handmade din Romania: cumperi sau vinzi orice produs handmade!” Ma bucur sa vad ca initiativele firave de handmade din Romania sunt sustinute si poate vor reusi sa se si uneasca, intr-un teren comun. Visez la marea unire a handmade-ului… :)))
Inca mai este mult de munca si nu numai din partea lor ci si din partea “breslasilor” si din partea publicului. E vorba de mentalitati si de gusturi si-de ce nu?- de criza financiara si de criza valorilor estetice (mmmm, nu stiu daca exista una ca asta, dar pe mine ma infurie teribil cat de tare e stomacul consumatorului de kitsch!)
Mi-a placut Breslo de prima oara cand i-am vazut pentru ca e un veritabil “playground” pentru art-terapie. La mine functioneaza garantat. Fie ca ma chinuie talentul si ma apuc eu insami sa manufacturez un colier, o floricica etc, fie ca ma holbez la ce au mai creat altii, imi aduce o stare de bunadispozitie.
Iar daca se vor tine de planurile lor de viitor si vor organiza si evenimente nationale de handmade, cu atat mai bine! Vom fi si mai multi pacienti tratati prin art-terapie! Eu ma inscriu din oficiu sa tin workshopuri anti-kitsch si despre obsesia marcii 
Dupa aproximativ doua saptamani de bolit, zacut in pat si consemnare la domiciliu, nu pot spune decat: “Multumesc, Doamne, pentru sanatate!”. Dupa o zi de febra si semi-constienta, e asa minunat sa revii la temperatura normala :)! dupa o zi de durut capul fara intrerupere, cu pulsatii ca lovituri de ciocan la fiecare miscare, ce minunat este sa revii la normal (incepusem sa iau in serios bancul cu “-ma doare capul…- …prost materialul”). Si -desi inca nu pot parasi cutia de beton in care imi petrec zilele (am incalcat consemnul o data si…n-a fost bine deloc!)- sunt multumita si recunoscatoare. Acum pot respira, pot dormi, cantitatile de chestii care “trebuie” facute s-au redus: incetul cu incetul, revin la viata mea cotidiana.
Dar ma gandesc ca nu toti si nu tot timpul avem binecuvantarea sa ne intoarcem la normal…Pentru altii, normal inseamna o stare permanenta de boala, de durere, de anxietate. Pentru ei bucuriile-cand vin- sunt si mai mari! Faptul ca esti in viata e o minune iar sanatatea este cireasa de pe tort.
Pana acum am vazut in comunitatea Freecycle ca s-au donat diverse obiecte/parti de obiecte/ansambluri de obiecte, precum si animalute de casa. Azi va semnalez un proiect ambitios si generos care-desi apartine unei firme- promoveaza totusi o idee interesanta. O echipa tanara si talentata de artisti grafici ofera 1000 de ore de munca anumitor proiecte sau afaceri start-up, selectate in urma inscrierii la Proiect1000.
De ce fac ei ce fac?
“Proiect 1000 s-a născut din dorinţa de a schimba ceva în jurul nostru. Cu toţii vedem lucruri care nu ne plac, cu care nu suntem de acord, dar mergem mai departe. Proiect 1000 înseamnă pentru noi că ne-am oprit şi încercăm să schimbăm ceva.”
Nu trăim cu iluzia că în 1000 de ore vom schimba lumea. Dar sperăm ca această iniţiativă să fie doar un început. Sperăm să fie şi alţii care să îşi asume o astfel de investiţie, să înţeleagă că până la urmă suntem toţi în aceeaşi barcă şi că împreună poate reuşim cu adevărat să schimbăm ceva”.
Asadar, ei au dat tonul si sper din tot sufletul sa ii urmeze si altii. Pana atunci, ii felicit, iar pe voi va sfatuiesc sa va ganditi daca puteti folosi/recomanda aceasta initiativa, adresata:
A. Instituţiilor/organizaţiilor culturale, educative şi sociale
B. Afacerilor tinere (start-up)
“Cred ca acesta este secretul vietii: sa descoperi ca nimic nu este mai minunat si mai presus decat Dumnezeu, si atunci, prin prisma Iubirii Lui, care este Infinita, sa-i poti iubi pe toti din jurul tau, sa poti iubi viata si sa poti intelege ca viata e cea mai mare comoara, cel mai de pret dar pe care il avem de la Domnul, daca folosim acest dar asa cum trebuie.
Altfel, cu patimile si scarbele noastre, folosim viata asa cum ar face un copil de 5 ani cu un calculator sofisticat, apasand continuu pe toate butoanele in toate sensurile si la urma vazand ca nu functioneaza, bagand mana in el sau in priza, electrocutandu-se si, evident, obtinand in schimb moartea sau, in cel mai bun caz, un incendiu si arsuri grave. A
sa procedam toti: traim haotic, suferind mult si pe toate planurile, neintelegand si pierzandu-ne si bruma de credinta sau incredere in oameni, si, atunci cand suntem la limita, apare “de nici unde” Dumnezeu si tot chinul se sfarseste”(Maica Ecaterina Fermo, in cartea “Inviind pe drumul Damascului”).
Sa aveti o duminica minunata!
In ziua de azi nu se mai moare pentru credinta, ci doar din cauza lipsei de credinta. Insa la inceputurile crestinismului, credinta in Hristos putea fi cel mai sigur mod de a-ti pierde viata (si totodata de a castiga o viata vesnica, in imparatia Domnului ).
Ma uitam azi pe sinaxar- nu demult credeam ca sfintii zilei sunt pusi asa, de umplutura, ca sa treaca timpul intre Paste si Craciun si “sfinti mai mari”…- si mi-au starnit interesul o parte din cei pomeniti astazi: sfintii mucenici şi fraţi buni: Pevsip, Elasip şi Mesip şi bunica lor Neonila
Evident ca aceste nume exotice nu imi spun nimic- nu ma pot raporta nicicum la ele, dar daca incerc sa re-formulez putin povestea, lucrurile arata cam asa.
Erau odata, in Capadochia, trei tineri, foarte priceputi la imblanzirea cailor salbatici si la intrecerile cu caii (pana aici suna chiar bine ). Si cum se aflau ei o data la o petrecere in cinstea zeitei Nemesis (asta avea treaba cu razboiul si cu razbunarea, din cate tin eu minte…), s-au gandit sa cheme la ospat si pe bunica lor, Neonila. Aceasta nu era de acord cu idolii si cu paganismul, era crestina. De la ea auzisera despre Dumnezeu si despre ce avem de facut pentru mantuirea noastra. Deci, cum ar fi, cam ca in zilele noastre: noi suntem niste tineri prinsi in plasa idolilor vremii (tv, vedete, monden, internet, sex, bani etc) si vine bunica si incepe sa ne “predice” , dupa ce ca am fost draguti si am invitat-o si la party…
Dar acesti trei frati primisera de la Dumnezeu anumite vedenii, in vis, fiind sfatuiti sa creada in Hristos (si noi, cei de azi, primim sfaturi bune si chiar dovezi de credinta ale altora, dar le ignoram…). Ei au ales sa creada.Au surpat statuile idolilor si L-au marturisit pe Hristos in public, in mijlocul adunarii de oameni. Reactia vechilor greci, care stapaneau zona si tineau la idolii lor, e previzibila: i-au aruncat pe tineri si pe bunica lor in foc.
Astfel si-au primit cununa muceniciei toti patru. Si astfel, in ziua de 16 ianuarie 2009, noi avem ocazia sa le aflam povestea- peste secole- si sa luam aminte la ea. Sa facem o comparatie cu ce traim noi acum si spre ce ne indreptam.
Cum ar fi daca s-ar prezenta zilnic, la stirile de la ora 5 si sinaxarul zilei? Oare ar mai avea ce da la stirile respective?
O cheama Najood Ali, are 10 ani, este din Yemen (tara araba in Orientul mijlociu) si a fost casatorita de familia ei cu un barbat de 30 de ani. Pana aici, parca e subiect de telenovele cu iz tiganesc - si fetitele rome din tara noastra sunt fortate sa se marite de mici.
Diferenta este ca Najood Ali a avut curaj sa protesteze impotriva unei vieti dictate de altii, impotriva unei casatorii care incalca drepturile copilului, impotriva maltratarii si abuzului sexual. Cu ajutorul unei avocate -Shada Nasser- micuta a castigat procesul. Urmandu-i exemplul, alte doua fetite aflate in aceeasi situatie, au intentat proces sotilor lor. Se pare ca in aceasta zona musulmana, mai ales la tara, acest gen de pedofilie este permis de lege, mai ales cand legea se confunda cu o religie prost inteleasa si prost aplicata.
Nici nu pot sa-mi imaginez ce efecte a avut toata aceasta poveste asupra fetitei, in conditiile in care rata avorturilor dar si a nasterilor inainte de varsta de 15 ani sunt ceva frecvent in tara ei. Pentru noi, este doar o poveste, pentru ea a fost un stil de viata! Presa nu mentioneaza ce se va intampla cu ea acum, unde va locui, cine o va proteja, cum i s-a schimbat viata?
Spune undeva ca si-a iertat tatal si ca nu doreste sa se casatoreasca atunci cand va creste. Putem da vina pe saracie, pe faptul ca unii oameni sunt inapoiati din punct de vedere emotional, insa -daca in zilele noastre aceste cazuri sunt posibile- cu ce suntem noi mai buni si mai civilizati decat oamenii din alte timpuri?
M-am mai plans si anul trecut, dar nici anul asta nu este altfel, asa ca ma plang in continuare! Cum ies din casa, la orice colt unde se afla pubele, apar si ei. Ciuntiti, inghesuiti, aruncati cu indiferenta dupa ce au fost vedetele de nelipsit din casa romanului, brazii de Craciun zac uitati prin/pe langa pubele. Gata, s-au dus zilele de glorie. Ii distrugem, le inspiram parfumul cateva zile, nu plantam nimic in loc in tot timpul anului si peste alte 300 si ceva de zile mergem iar la taiat de brazi. Chiar daca nu ii taiem cu mana noastra, prin faptul ca ii cumparam, devenim complici la acest macel.
Eu nu impodobesc brad, desi imi place si imi aduce aminte de copilarie- cateva ramuri bine mirositoare sunt de ajuns cateodata. Mai exista alternative. Stiu ca brazilor de plastic le lipseste aroma specifica, dar unii sunt foarte aratosi. Si brazi cumparati direct in ghiveci, care pot fi plantati dupa ce ii folosim.Nu stiu ce solutii sa mai propun ca sa mai diminuam consumul desantat si fara pic de creier.
Pentru ca asta facem majoritatea: folosim fara discernamant, consumam resurse de toate felurile. Cand o sa ne saturam? Cand nu vom mai avea ce?
Si nu vorbesc doar de brazi…
